Duminica de lancezeala

Ma straduiesc sa fiu un bun crestin dar am o problema cu sarbatorile si cu duminicile. Pentru ca nu poti face mai nimic. Ba da, poti sa te uiti lung si cu jind la cat de multe trebuie facute, sa socotesti in gand cat de putin timp ai pentru gradina in fiecare saptamana si intr-un final sa te enervezi corespunzator.

Weekendul asta am ajuns de vineri. Am facut "inventarul" fiecarei plantute pe care am reusit s-o mai zarim dupa care ne-am asezat resemnati pe terasa, ca era deja seara. Apatic, am mai repicat, la lumina becului vreo 28 de fire de rosii.
Iarba era "cat casa" deja, desi toata saptamana trecuta n-a fost strop de ploaie. Buruienile insa zici ca se alimenteaza cu aer...
Asa ca a doua zi m-am inarmat rudimentar cu o sapa si am purces la starpirea balariilor in gradinuta de flori. Atat de multa iarba si atatea buruieni au fost incat indepartarea lor mi-a luat toata ziua, si inca lucrurile nu stau cum ar trebui.
Pe langa febra musculara crunta si oboseala pe masura, am gasit totusi timp sa ma bucur de lalelele care infloresc pe rand:

 

Consortul a fost si el foarte ocupat. A tuns munti de iarba, a sudat diverse si a montat, cu pretiosul meu ajutor :D, instalatia de picurare din solar.

 

Cele mai fericite au fost gainile pentru ca tot weekendul au fost rasfatate cu iarba proaspata. Au cantat si racait non stop. Doar seara motaiau cu gusile pline pe unde nimereau, pana luau decizia inteleapta de a merge totusi la culcare.

 

Alte noutati ar fi referitoare la mazarea si fasolea pe care le-am pus saptamanile trecute si care in sfarsit au rasarit. Nu toate cuiburile au iesit dar inca mai sper sa vad razoarele pline. Optimism debordant, ce sa-i faci?!

 

Acum numaram orele pana la minivacanta pe care o vom petrece in mare majoritate in mijlocul plantelor. Desigur, pana vin sarbatorile.

Ta-dam!

In sfarsit am reusit sa vad ce culoare are, dupa aproape 4 ani de asteptari si mare pericol de a o scoate pur si simplu. E superba, doar superba. A starnit invidie si printre surate motiv pentru care si "altii" s-au grabit sa infloreasca pentru a spori concurenta

"Unii" sunt doar imbobociti dar promit serios, fapt care m-a determinat sa cred ca le-a priit tunsoarea aplicata in primavara asta. Pana nu-mi mai iau cel putin una, nu ma las.

Sa aveti o saptamana minunata!

Rasaduri in 2013

E timpul sa va prezentam rasadurile noastre. Avem rosii ( Alvaro F1 - hibrid, Inima de bou si Ghittia - soiuri). Avem ardei gras si ardei capia ( Alexandru). Mai avem vinete - Alexandra (! - cred ca au ramas in pana de idei si creatorii astia de soiuri).
Nu avem castraveti pentru ca au murit la ultima rafala de iarna, bietii de ei.
Avem pentru prima oara si ceva rasaduri de flori. De mare succes se dovedesc Craitele si Garofitele, de mai putin succes se dovedesc Petuniile.

Tomate Alvaro si Inima de bou ( insamantate si repicate la momente diferite. De aici si dimensiunile diferite)

Tomate Inima de Bou

 Tomate Ghittia

In stanga un ardei gras Karpatian

Si restul de ardei grasi

Ardei capia Alexandru

Vinete Alexandra

Craite gata de repicare

Multe Craite gata de repicare

Petunii

 

In weekend mi-am planificat sa plantam in solar rosiile Alvaro pentru ca sunt cele mai mari. Poate si o parte din rasadurile mai puternice de Inima de bou. Astazi as vrea sa repic macar ardeii capia si sa mai aman putin vinetele desi cresc si ele vazand cu ochii si nu stiu cata" rabdare" vor mai avea sa stea la gramada.

Tomatele Ghittia sunt si ele gata sa fie separate. Numai eu nu gasesc, bietele de ele, timp pentru toate.

 

Floricelele trebuie si ele mutate individual si sper ca macar cele cateva petunii pe care le am sa fie frumoase si colorate.

Subzidirea

Nu va asteptati acum sa urmeze un post despre executia unor lucrari de catre profesionisti, deoarece veti fi dezamagiti.

Lucrarea a fost facuta de Consort ( plus vreo doi neni din zona), care are mai multa treaba cu contabilitatea decat cu constructiile dar important este ca are vointa.

Asadar, se da urmatoarea problema: una bucata casa construita prin anii 70 de catre bunici, cu materiale mai putine pentru ca "nu erau bani atunci" si cu o fundatie care se duce doar vreo 50 de cm in pamant. Se da si una bucata mar, plantat aiurea, la cca 1,5 m de casa.

Rezultatul celor doua a inceput sa se vada de cativa ani dar acum s-a accentuat si s-a concretizat in nu mai putin de 3 fisuri serioase in fundatia si asa plapanda. Mai departe, peretele din spate al casei a preluat fisurile si le-a intins corespunzator. Asa ca ne-am zis ca e musai sa facem ceva, care s-o mai tina in picioare cel putin cativa ani, pana vom dispune de fonduri suficiente pentru a incepe casuta mult visata.

Solutia a fost sa fie sapate "pahare" adica niste gropi mai late, in jurul fiecareia dintre fisuri. Daca am fi sapat pe toata latura casei am fi riscat sa zlabim rezistenta precara a fundatiei si sa ne trezim cu intregul perete prabusit.

 

 

Tinta declarata a fost de a ajunge sub fundatie, eliminat radacini buclucase si turnat un fel de suport ( sau "picior") pentru ca fundatia astfel blocata si sustinuta sa nu se mai lase largind fisurile sau producand altele noi.

Unul din nenii mentionati mai sus a executat cu precizie treaba asta si cu multi muschi implicati. Muschii i-a alimentat riguros cu cateva pahare de tuica sau bere, depinzand de chef.

In timpul lucrarilor am eliminat toate radacinile obraznice pe care domnul mar le trimisese pe sub casa si dupa cum veti vedea, grosimea lor e semnificativa.

 

 

Dupa ce au fost indepartate radacinile vinovate, sub fundatie s-a pus fier  si s-a turnat betonul, facut de aceeasi muschi vanjosi ai lui nenea.

 

 

Intr-un final, lucrarea a aratat asa si speram sa tina fisurile in frau, cel putin pentru moment:

In ultima imagine se poate vedea si marul vinovat.

Subsemnata si-a petrecut weekendul dezgropandu-si florile din iarba care a crescut cu nemiluita. Probabil m-au apreciat pentru gestul meu si m-au rasplatit pe masura efortului:

 



Incercari pentru anul curent

Ca orice gradinar wannabe care se respecta, weekendul trecut am inceput experimentele.

Pentru prima data am semanat mazare si fasole oloaga. Am urmat indicatiile scrise pe plicurile de la Agrosel, atragandu-mi astfel critici rostite sau nerostite din partea vecinilor care ne-au vizitat ( v-am mai explicat ca pe noi ne viziteaza invariabil cate cineva din vecini in fiecare weekend. Probabil pentru ei e un fel de distractie de sfarsit de saptamana sa vada cum novicii isi prind urechile in cultura legumelor. Daca nu vrei sa faci ca ei, e nenorocire. Incep sa bombane, sa vocifereze, dau ochii peste cap si-ti spun ca nu va iesi nimic. Tu te incapatanezi sa faci ca tine si cum scrie pe plic. Ei comenteaza. Si asa o tii toata ziua. E posibil sa fie doar noroc chior dar de obicei ceea ce scrie pe plic e si corect, desi sa te fereasca sfantul sa le trantesti vreun "vezi ca a fost mai bine cum am facut eu?" ca  debuteaza cu repeziciune un sir nesfarsit de critici la adresa modului in care ai ales sa faci semanatul, asezonate pe alocuri cu o multitudine de noi instructiuni pe care atat interlocutorul cat si tu stiti foarte bine ca nu le va urma nimeni, niciodata)

 

Reluand, am plantat mazare si fasole oloaga. Ambele din plicuri de la Agrosel pentru ca din acestea am gasit in primul magazin in care am intrat ( adica intr-un Mega Image - in cazul in care n-ati stiut chiar si ei vand seminte :)).

 

Modalitatea de plantare a urmat instructiunile de pe plic. Cuiburi pe doua randuri, la distante rezonabile. De mentionat ca am fost dezamagita de calitatea semintelor de fasole. Multe erau sparte deci banuiesc ca nu sunt sanse mari sa rasara ceva din ele. Eu le-am aruncat acolo totusi, fiindca speranta da coltul ultima, intotdeauna.

 

Consortul s-a indeletnicit cu sapatul gradinii. A rezultat o gradina sapata dar s-a lasat si cu dureri de sale de toata frumusetea. Important este ca s-a realizat planul :) Mai jos dovada ca lucrurile avansau in cursul zilei de sambata.

 

In materie de flori, m-am bucurat ca un copchil care vede bomboane prima data pentru ca au inceput dragutele sa faca ce stiu ele mai bine:





Chiar si lalelele se pregatesc de inflorit. Cele mai multe aveau boboci. In imaginea de mai sus este una dintre cele plantate toamna trecuta si sper eu sa fie galbena ( spun sper fiindca plantez diverse de care mai uit :) si imi amintesc ca le-am plantat abia atunci cand rasar. Am mai plantat de curand si lalele albe si rosii.

Un boboc

V-am mai povestit anterior despre magnolia noastra. Pentru aceia dintre voi care nu au citit posturile anterioare, va spun despre ea pe scurt.

Am cumparat-o de la Simfonia Lalelelor acum circa 4 ani. Avea probabil o inaltime de 30 de cm iar persoana de la care am achizitionat-o avea multe, multe magnolii la vanzare. I-am cerut sfaturi despre plantare, ingrijire si am plecat fericiti s-o plantam gandindu-ne ca gata, o sa faca flori muuuulte si grozave incepand de primavara viitoare.

Au trecut de atunci mai multe primaveri. Dumneaei a facut multe frunze, flori ioc!

Am inceput s-o suspectam ca e de fapt un magnoliu. Nu radeti! Auzisem o legenda cum ca magnoliile sunt fete si baieti si ca daca nu are vreo fata prin jur, n-o sa polenizeze si o sa vedem noi flori la Pastele Cailor. Intre timp nu ne-am lamurit daca e ceva adevar in cele de mai sus. In schimb ne-a apucat reorganizarea spatiului si ne-am gandit s-o mutam si pe magnolie, fiindca si asa nu face nimic in afara de frunze. Ba la un moment dat ne trecuse prin cap s-o scoatem si sa plantam alta. Doar ca nu m-a lasat pe mine inima caci de la magnolia asta a plecat toata dragostea mea pentru gradina. Da, magnolia a fost prima plantuta pe care am cumparat-o pentru gradina, impreuna cu un bradut. Cum era de asteptat, bradutul n-a supravietuit.Ea insa s-a facut mare, peste 1 m si a continuat sa faca multe frunze si atat.

Va spuneam ca "ne-a lovit" reorganizarea asa ca am mutat doi trandafiri si magnolia. In locul in care se afla initial, magnolia beneficia de mult, mult soare. In locul in care "domiciliaza" post mutare, nu mai are asa de mult soare, pentru ca la un moment dat umbra casei coboara peste ea. Poate ca soarele in exces era si motivul pentru care magnolia noastra facea doar frunze caci in urma cu o saptamana am descoperit cu incantare un boboc:

Va puteti singuri imagina cat de incantata am fost. Si m-a tinut incantarea pana in momentul in care iarna s-a gandit sa mai faca o ultima demonstratie de forta, zilele trecute. M-am gandit: uite cum s-a dus bobocul meu de magnolie, pe apa sambetei.

 

Ieri am intrat cu teama in gradina si cu convingerea ca o sa-l gasesc cazut langa planta. Magnolia mea insa a rezistat eroic in fata zapezii si a frigului. Si bobocul ei la fel.

 

Asa ca inca mai avem un boboc de magnolie.

 

Frigul ne-a adus insa si niste pagube in sensul ca am pierdut rasadurile de castraveti din solar. Au murit toate sapte si eram asa mandra de ele! Asta e, punem alte seminte.