Jurnal monden

Relatam in direct de la fata locului unde, de altfel, nu se intampla absolut nimic iesit in comun. E o dupa-amiaza obisnuita in care domnisoarele din poiata au facut un numar redus de oua iar Milica vegheaza la bunul mers al lucrurilor cocotat pe o gramada pe plasa metalica neutilizabila.

Gainile par stresate pentru ca in dimineata asta stapanii au ales sa elibereze "hunii" din casuta lor de lemn si acestia procedeaza ca la orice invazie care se respecta. Astfel, si-au bagat ciocurile peste tot, inclusiv in cotineata domnisoarelor ouatoare, si acum au ocupat toate locurile bune pentru siesta.

Apogeul si obraznicia maxima au fost atinse de un roscovan, asa cum reiese din imaginea de mai jos:

Ca o noutate colorata va oferim ultimele tendinte in materie de penaj direct de pe podiumul de defilare de la Saptamana Modei de la Titu.

Vesti bune de la poiata

Va povesteam mai demult ca gainile noastre adulte sunt cumparate de la o ferma. La ferma acolo au invatat numai lucruri urate: cum sa te bati pentru mancare, cum sa halesti propria productie, cum sa te prefaci ca ai facut oua ca sa-ti dovedesti utilitatea sau cum sa iti ascunzi ouale pe sub cotet dupa ce, in prealabil ai racait pana ai sapat acolo ditamai groapa.

Colac peste pupaza, din cauza caldurii s-au mai umplut si de paduchi. Marea despaduchere s-a incercat saptamana aceasta cand cotetul le-a fost stropit cu o substanta de la farmacia veterinara si se pare ca parazitii s-au mai redus la numar. Nu mai vorbim ca stapanul lor aflat in concediu le-a trantit si ditamai gramada de cenusa ca sa aiba unde sa-si faca o baie din aia de le place lor.

Pentru ca mancau oua, stapana le-a facut cuibare cu oua de lemn. Auzise ea ca ar fi eficient in a dezvata galinaceele de obiceiuri proaste. Ti-ai gasit?! Le-au ciocanit de cateva ori, au vazut ca nu sunt bune de mancat, le-au ornat corespunzator cu ganiat si cam atat. Singurul rol benefic al oualor de lemn a fost faptul ca in sfarsit domnisoarele s-au prins ca stapana a pus cutiile alea cu paie si cu un ou de lemn in ele, pentru ca de fapt, acolo ar trebui sa faca si ele ouale. Si acum le fac. E drept ca ocazional mai oua si in spatele balotului de paie pe care stapana il foloseste ca sa le schimbe "lenjeria" din cuibar.

Pana la urma, dupa indelungi discutii datorate faptului ca stapanul vroia oua ecologice, stapana a cumparat un sac de 10 kg de concentrat special pentru individe outoare. Si productia a inceput timid dupa ce vreo doua luni fusese inexistenta. Doua-trei oua azi, patru-cinci maine. S-a ajuns astazi, cand spunem povestea, la 7 oua pe zi si stapanii privesc multumiti primul carton plin de oua de la gainile lor grase si rasfatate.

Revenim cu noutati

Weekend cu grindina

Dupa ce vineri si sambata am murit de cald si noi si vietuitoarele din curte, duminica s-a innorat brusc si a inceput sa ploua. Am multumit cerului pentru ca ne gandeam ca se mai racoreste putin si o sa putem respira.

Ntz! Cerul s-a gandit sa ne sature daca tot ne-a vazut asa incantati si a transformat o ploicica de vara intr-o furtuna zdravana. Cireasa de pe tort: era o furtuna asezonata cu grindina a carei dimensiune crestea vazand cu ochii. Asa ne-am trezit siderati asistand la o ploaie torentiala cu grindina de marimea unei mingi de ping-pong, asa cum nu vazusem in 30 de ani de viata.

Ne uitam cu spaima la parbrizul masinii, temandu-ne pentru integraitatea lui. Ploaia, in toata vijelioasa-i aparitie, a durat cam o jumatate de ora si noi ne rugam ca grindina sa nu ne faca praf masina in curte.

Intr-un final ne-am resemnat si ne gandeam ca ajungem la Bucuresti cu decapotabila dar ploaia a stat brusc. Ne-am urcat in masina in viteza si am tulit-o catre Bucuresti.

Conform legilor lui Murphi, tot drumul ne-a plouat. Torential!

Ardei

Cand am cumparat rasadul de ardei de la piata socrul meu a declarat cu o figura de cunoscator: "Nu se fac astia nici in 100 de ani!"

E drept ca era cam stramb si pipernicit dar cine avea timp de detalii din acestea in nebunia din piata? Am luat si noi ce ne-am priceput, in speta cateva fire de ardei gras, cateva de ardei bulgaresc etc.

Ei bine, s-au facut si fotografiile care urmeaza stau marturie ca avem totusi stofa de gradinari.

Popcorn autohton

Am constatat astazi ca nu vom mai cumpara popcorn la punga din parc pentru ca cel autohton s-a facut in gradina. Nu stiu in ce masura daca ai curata stiuletele , boabele vor fi deja floricele cu aroma de caramel sau cu sare, important este ca avem popcorn produs la noi in curte, adica popcorn de la mama lui :P

Sunt unii carcotasi care spun ca daca pui un vlastar de porumb de floricele intr-un lan de porumb normal, vei obtine un lan intreg de porumb de floricele dar ma gandesc ca daca teoria asta s-ar adeveri Romania ar fi pe locul intai la exportul de boabe de porumb pentru floricele la nivel mondial. Cine stie, poate asta este chiar o idee de business de prima mana.

Suntem tristi

Ziua nu a inceput deloc promitator.Nici weekendul nu a fost mai de soi. Motivul tristetii este legat de o boala necunoscuta ce ne afecteaza si decimeaza ultima serie de pui. Chiar daca i-am tratat cu antibiotic si multivitamine, efectul este incert. Oricum au murit o multime de pui de gaina dar si unul de bibilica. Pur si simplu le sunt afectate intai functiile motorii dupa care mor in cateva ore.

Suntem tristi deci. Mai mult, ne simtim neputinciosi pentru ca ni se pare ca nu putem face absolut nimic pentru a-i salva.

Vom incerca acum sa le dam oua fierte. Poate functioneaza desi...

Tineti-ne pumnii!

Paraziti

Ne putem autoproclama in carantina si putem spune "suntem oficial paduchiosi!". Ultima tentativa de curatenie in cotetul domnisoarelor gaini a dus la o descperire dezagreabila. S-au umplut de paduchi. Mici, urati si deloc apreciati...

Situatia fiind deloc de neglijat s-a trecut la masuri urgente de curatenie generala ( in care au fost implicate maturi, farase si un spaclu). Curateniei i-a urmat o stropire cu cloramina pentru dezinfectie la care s-a adaugat si o varuire abundenta. La sfarsit ne-am declarat multumiti si asteptam efectele benefice.

Noi am fost multumiti, locatarii nu. Mirosul de dezinfectant combinat cu var dar si curatenia excesiva a determinat pasarile sa se duca la culcare mult mai tarziu ca de obicei si fara nicio tragere de inima. S-au dus totusi.

Colac peste pupaza am descoperit ca "smecherele" ouau sub cotet ( intr-un spatiu destul de stramt dar ascuns ochilor curiosi) si mai si mancau productia. Se pare ca nu-si iau suficient calciu din hrana asa ca va trebui sa le amestecam hrana cu furaje speciale din care sa-si poata lua tot ce le trebuie si, in felul acesta, sa nu mai atenteze la productia de oua.

Pe langa intamplarile de gradul zero povestite mai sus, lucrurile sunt linistite in poiata. Cu exceptia micilor bibilici care alearga bezmetice in toate partile, toata lumea e toropita de caldura care ne asupreste in ultimul timp.

Andreea, ai legatura!

Milica

Milica, mandru patron de harem

In episodul de astazi va vom da cateva detalii despre vedeta cantacioasa si cucurigioasa a poiatei. Legenda zice ca Milica a venit pe lume intr-o gospodarie vecina si a crescut acolo pana la varsta adolescentei, ceea ce pentru pasaret echivaleaza cu cateva luni de viata.

In sfarsit le e frica de mine! Vedeti in ce viteza trecea puiul asta?

Cand a ajuns in poiata noastra, Milica a intampinat cea mai mare problema din viata lui, aceasta purtand numele Traian. Traian era un cocos cu personalitate, mult prea multa personalitate, din pacate pentru el. Primul lucru la care s-a gandit Traian cand l-a vazut pe Milica ( fara pinteni si cu trei pene scurte pe post de coada) a fost probabil: "Junele asta a venit aici sa-mi ia gagicile! O sa-l alerg". Planul a fost probabil pe termen scurt si mediu insa s-a dovedit a fi viabil, la fel de bine si pe termen lung.

Una din gagicile din haremul lui Milica

Asa a inceput Milica sa fie alergat zilnic de catre Traian. Nu numai ca-l alerga si-l batea uneori ( drept bonus) dar il si izolase pe bietul Milica departe de ceata de gaini sau de orice alta vietuitoare.


Milica si-a petrecut primele luni in poiata intr-un colt indepartat al spatiului rezervat poiatei, blestemand si rugandu-se ca toate relele sa i se intample lui Traian. Iesea primul in viteza din cotet, dimineata, fugea in coltul lui si intra ultimul seara, cand Traian dormea deja alaturi de harem.

Personalitatea lui Traian s-a dezvoltat si, fiindca a inceput sa alerge pe langa Milica pe toata lumea care se incumeta sa intre in spatiul respectiv, stapanul poiatei a decis ( in lipsa stapanei care probabil l-ar fi salvat!) sa-l faca pe Traian o ciorba.

Astfel a ajuns Milica mare patron si smecher cu harem. De cand Traian teroristul a dat coltul coada lui Milica a crescut iar cucurigeala zilnica e un tril continuu. ( cred ca Milica are cumva ceasul stricat si cucrigeste anapoda).


Ca sa lamurim si misterul numelor celor doi eroi: ei si-au dobandit numele dupa persoanele de la care i-am primit.

Bonus picture: Do not disturb!I am working!

Din gradina

Cred ca v-am povestit ca ploile din ultimul timp au manat aproape toata gradina. Toate rosiile noastre, mandria socrului meu, s-au dus pe apa sambetei si nu mai pot fi recuperate. Nici ceapa nu s-a facut cine stie ce iar bietii castraveti au frunzele ingalbenite si patate.

Sunt insa si plante care nu se pot plange.

Astfel, am cules primii dovlecei si i-am facut pane. Consumati impreuna cu mujdei de usturoi au facut deliciul cinei de sambata seara:

Fasolea verde are o frumusete de pastai. Am umplut deja o ladita dar nici nu se cunostea, asa de multe sunt:

Buchetelele de cimbru s-au indesit si mai ca-ti vine sa le utilizezi pe post de planta decorativa, in vaza decat pe post de condiment:

Si in sfarist vinetele care par din plastic momentan. Evident ca am facut aceasta fotografie pana sa descopar ca mai sunt si alte vinete, mult mai mari si mai lucioase. Am decis totusi sa le fac vedete pe acestea, pentru ca oricum par de jucarie:

Bonus picture: flori de piatra, multicolore, care infloresc fiecare cand are chef si sunt plantate in jardiniere improvizate

Bun venit pe lume, bibilutelor!

Nu, nu functionez pe baterii!

Ceea ce nici Libertatea n-a reusit sa obtina va oferim in premiera pe acest blog: primele fotografii facute, fara stirea parintilor, celor 4 dragalase bibilici care au venit pe lume vineri in gospodaria noastra.

Ca sa continuam povestea inceputa ieri, am adaugat la poiata inca 31 de puisori de gaina si 4 bibilici. Ei locuiesc acum impreuna intr-o cutiuta doar a lor si sunt de departe cei mai galagiosi de pana acum. Fac atata zarva incat cred ca ne vor evacua curand vecinii din cartier.

Puii din seria a doua au primit astazi un nesperat sejur in vila, pentru ca ceilalti erau plecati intru descoperirea minunilor pe care le ofera curtea. Va facem doar o mica prezentare a activitatii acestora din urma:
In cautare de comori

Daca ne prind gainile la mancarea lor, scapa cine poate!

Evadatul

Bonus picture: Daca tot pozam pentru tabloide astazi, va prezentam, tot in premiera senzationala fotografie a Lindei, realizata de fapt pentru Canin Vogue

Generatii noi de zburatoare

In imagine: Vila puisorilor

A aparut a doua generatie "Made by Clocitoare". Sunt dragalasi foc si as fi vrut sa va pot arata poze dar din pacate nu am avut aparatul la mine cand le-am facut vizita aseara. Sunt la fel de colorati ca si primii si sunt destul de multi golasi ( suspectam ca ouale provin numai de la gaini dezbracate!).

A doua experienta referitoare la clocit nu s-a dovedit asa de fructuoasa ca prima si cred ca asta se datoreaza exclusiv greselii de a "completa" clocitoarea a doua zi. N-am avut initial oua de ajuns asa ca a doua zi am completat cu oua luate de la un vecin. Fie n-a fost bine ca am completat fie ouale au fost vechi.

Rezulatul e reprezentat de 28 de puisori frumusei si baltati in toate culorile pamantului.

Noutatea acestui ciclu de clocit o constituie cele 7 oua de bibilica. Acestea mai au de stat la clocit si saptamana aceasta iar la sfarsitul ei, daca totul a mers bine, ar trebui sa ciocneasca si sa-si faca aparitia cele sapte bibilici de productie proprie ( cu oua de la vecina, ce-i drept!)

Ca sa va ofer o actualizare despre generatiile anterioare va pot spune ca cei mai mari puisori au primit incuvintare pentru a parasi "vila" pe care le-am construit-o si a se alatura gainilor. Evident ca avand avantajul unor dimensiuni reduse in comparatie cu cele ale gainilor au gasit modalitati felurite de a trece dincolo de grantile spatiului rezervat pentru pasari, asa ca bantuie cat e ziua de lunga prin toata curtea iar seara se intorc la "vila" sa faca nani. Aseara, la numaratoare au iesit cu unul in minus si indiferent cat am cautat noi cu lanterna prin toate cotloanele si ascunzisurile curtii n-a fost chip sa apara. L-am strigat, am scotocit toate tufele, nimic. Intr-un final am renuntat si ne-am gandit ca o fi trecut pe la vecini si se intoarce el, ziua urmatoare. Ei bine, s-a intors in dimineata urmatoare, disperat sa ajunga la micul dejun si nu mai reusea sa treaca de un gard, prin care, cu o zi inainte gasise modalitatea de a se strecura. A primit o "morala" si am dedus ca a fost la discoteca ( tinerii din ziua de azi!). A fost bagat alaturi de fratii lui, in vila, sa manance. Ni s-a parut ca era chiar rusinat de ce a facut si de emotiile pe care ni le-a creat.

Prima generatie de la clocitoare a dobandit aripi si cozi si s-au mai domesticit cat de cat. Singura lor suparare este ca li s-a schimbat alimentatia si au trecut de la malaiul delicios destinat piticilor la huruiala destinata pasarilor serioase. Ei bine, ei par sa nu considere ca au devenit pasari serioase si se uita cu obida la castronelul cu mancare. Asta nu i-a oprit insa sa isi umfle gusile cu huruiala pentru ca, in fond, orice mancare e mai buna decat nimic, nu?

Bonus picture: Pentru ca nu puteam sa las postul asta chiar asa cu o singura fotografie, am pus una de acum o luna cu trandafiri :)

Verze de toata frumusetea

Acum vreo doua saptamani varza din gradina noastra crescuse frumos. Arata cam asa:

Intre timp insa, dupa catralioane de litri de apa pe mp de la ploaia din ultima vreme, varza a facut progrese absolut remarcabile.

Varza din imagine insa nu a supravietuit deoarece peste noapte, o mana necunoscuta si, posibil, foarte rau intentionata a rupt-o din vrejul ( e un vrej acela?) ei si a rostogolit-o cat colo. Cand am gasit-o dimineata, am ridicat din umeri neputincioasa si am sugerat singurului membru al familiei care sta acasa sa o transforme intr-o delicioasa salata. Eu nu am gustat din ea pentru ca mie nu-mi place salata de varza dar am primit asigurari ca a fost delicioasa.

Banuim ca "infractorul" este dumnealui. Nu va amagiti. Sta legat doar pe timpul zilei si schelalaie si se vaita ca din gura de sarpe din acest motiv. Seara, cand ni se face mila de el si ii dam drumul, in sfarsit, alearga ca un nebun si topaie fix intre rasadurile noastre din gradina. Cineva ii va da cateva peste coada foarte curand. Norocul lui este ca il iubim destul de mult si intelegem ca e inca un copil. (Rex n-are inca un an credem noi)

Bonus picture: ca sa prezentam tot familionul canin al gospodariei- Linda, fosta catelusa a vecinei noastre, care s-a mutat la noi in curte si se mai duce in fosta ei curte doar in vizita, sarind gardul. In rest este o doamna si o delicata!

Caprifoiul

Este denumita popular si Mana Maicii Domnului si constituie , dupa mine, varianta ideala de a-ti construi un gard viu care sa "te apere" de privirile curioase ale vecinilor. Noi am inmultit-o prin marcotaj. Am incercat si prin plantarea puilor dar s-a uscat.

Pe langa aspectul foarte frumos ( flori in combinatie alb-galben si frunzis bogat deosebit ), in serile de vara, raspandeste un miros dulceag, imbatator. E o adevarata placere sa stai in curte atunci cand ea este inflorita.

In imagine este unul din "pui", acum devenit planta serioasa.

Borcanele cu minuni

Dupa recolta "serioasa" de ieri, ma uitam la castronelul plin si ma intrebam ce sa fac cu castravetii. Hai sa zicem ca puneam o parte in salata dar cum nu sunt gata rosiile si nici nu cumparasem unele din piata, nici salata nu mai parea o idee buna.

Sotul meu admira castravetii ( asa cum face orice orasean care a constatat cu stupoare ca in gradina cresc lucruri minunate ) si-mi zice: "Sa vezi tu ce castraveciori murati facem". Atunci m-am gandit: "pai de ce sa nu incepem cu astia? "

Asa ca am intrat in casa, am dat search pe google dupa reteta si am aplicat una de castraveti murati bulgaresti.

Rezultatul? Il vedeti mai sus. Nu stiu insa cum sunt la gust dar probabil ca sotul meu nu va mai rezista mult pana sa "atace" primul borcan.

Putem doar sa speram ca sunt la fel de buni la gust precum la infatisare.

Prima recolta

Micul nostru solar a dat primele roade. Cand ne-am uitat dimineata castravetii tronau lenesi in vrej de parca ar fi spus: " si acum doar nu va asteptati sa ne culegem singuri!". Asa ca am inceput sa-i cautam pe unde erau ascunsi si sa ii punem unul cate unul in castronel.

Cai abandonati

Nu stiu cum am ajuns pe blogul lor...probabil din intamplare. Si m-au impresionat foarte tare. De aceea va rog pe toti cei care puteti sa contribuiti, ajutati-i prin popularizarea contului lor si a adresei. Poate oameni cu suflet mare vor contribui la intretinerea lor sau chiar ii vor adopta ( daca au spatiu pentru ei).

Calutii acestia au avut o viata trista. Probabil nu mai sunt buni de munca dar sunt tare dragalasi si au nevoie de papica.

Iata datele asociatiei:

Fundatia Paco

Cont Iban BRD Agentia Carol: RO40BRDE441SV80881324410

Cod unic de inregistrare:9378400

Adresa adapostului de caluti abandonati: Sos. Petricani, nr. 11 A, Pepiniera Toboc

http://www.cai-abandonati.ro/

Busuioc

Cred ca ne lansam in afaceri cu condimente si mirodenii. Altfel nu se explica de ce socrul meu a impanzit toata curtea cu el. In fiecare locusor unde mai ramasese un spatiu de plantat ( lucruri), el a mai plantat putin busuioc.

O colega imi spunea ca un ghiveci cu busuioc ar fi foarte eficient in cazul tantarilor. Ea sustine ca daca pui ghiveciul in apropierea patului noaptea, tantarii vor fi tinuti la distanta iar mirosul este imbatator.

Cred ca voi incerca solutia miraculoasa. In fond de ce n-as lupta importiva tantarilor ( care sunt cu miile) cu "arme neconventionale" avand in vedere ca aparatul cu pastile degaja caldura?

Cei mai noi locatari

De ieri pana astazi ni s-a marit gospodaria cu inca 20 de capete. Daca duminica seara era doar unul in plus, in dimineata aceasta numarul 20 a iesit cu mare scandal din ou. In momentul de fata 14 dintre puisorii de gaina si-au schimbat domiciliul si au trecut in cutiuta de carton care le va servi drept casuta pana cand vor fi suficient de mari si vanjosi ca sa iasa la soare, in iarba grasa.

Restul de sase care au iesit pe timpul noptii si in dimineata aceasta, pentru ca erau inca uzi, au ramas in incubator, pentru a se "coafa", cum le zic eu. In cursul zilei de astazi ii vor urma pe fratiorii lor la cutiuta.

Ar trebui sa-i vedeti cat sunt de mici. Mi-am amintit de descrierea pe care o facea Al. Bratescu Voinesti puilor de prepelita: " parca erau niste gogosi de matase".

Pe cat sunt de mici pe atat sunt de galagiosi si le-am servit prima masa ieri seara. N-au mancat toti, doar cei care deja erau mai in varsta, aveau o zi. Dimineata le-am pregatit al doilea capacel de malai umezit si din ce in ce mai multi au prins curaj si au inceput sa ciugule.

Altii au ciocnit intre timp si ii asteptam cu surle si trambite sa-si faca sosirea pe lume. Avem cativa cu gatul golas, altii negri tuci si cativa galbiori care si-au asortat dungute maro.

Deocamdata, in cutiuta lor, fac plaja la becul ce tine loc de caldura materna si se uita curiosi de cate ori vorbesti cu ei.

Le-am facut si trei poze , cu chiu cu vai, cu telefonul pe sub bec, pentru ca am vrut neaparat sa vi-i pot arata pe cei mai noi membrii ai microfermei noastre. Am zis microferma? Tiiii...parca trebuia sa fie doar o casuta cu multa iarba si flori :P

Update 1: S-au facut 30 iar alte oua au fost ciocnite. 24 to go ! Acum n-avem pretentia sa iasa 100% dar sa speram ca ajungem macar la 75%

Update 2: Am ajuns la 39 si probabil ne vom opri aici. Am lasat ouale in incubator pentru inca o zi, doar asa ca sa nu omoram aiurea vreun pui care totusi iesea. Prima noastra experienta de incubare a avut o rata de succes de 72,2%, ceea ce se incadreaza in performantele anticipate pentru acest tip de incubator. Cred ca avem cei mai frumos pui din lume ( si cioara zice ca ai ei sunt cei mai frumosi :P ). Cand se vor pune pe picioare putinel voi face mai multe poze sa vedeti si motatii si gatlejatii si incaltatii.:)

Poiata

Cand am inceput aventura asta ne gandeam la o curte pentru weekenduri, cu mult verde, cu floricele, ciripit de pasarele si alte bazaconii care trec prin mintea unui om care a trait toata viata lui la bloc si acum a prins drag sa-si bea cafeaua dimineata pe teresa.

Numai ca socoteala de anul trecut a tinut fix pana anul acesta si de unde cu un an in urma pusesem gand rau ( de demolare ) fostului cotet al gainilor acum acesta are noi locatare.

Dupa ce gainile de pe vremea bunicii ( rachetele, cum le zicea soacra mea) au murit de moarte buna, la un moment dat ne-a venit ideea de a cumpara de la o ferma gaini ouatoare. Initial intentia ferma a fost de a le vinde. Numai ca, desi sotul meu isi pastra aceasta intentie, in cazul meu ea slabea vazand cu ochii pana m-am trezit rugandu-l frumos, frumos sa nu le mai vanda si nici sa le mai taie pentru ca "uite cat de frumoase s-au facut".
Au urmat puisorii, de la aceeasi ferma. Pui de-o zi care aproape o luna au crescut rudimentar pe prispa casei batranesti. Asa cum era normal n-au ramas de-o zi ci au crescut si au inceput sa zboare. Asa am aflat si noi ca la stadiul asta se numesc zburati :D

Am ajuns la concluzia ca prispa casei batranesti nu e chiar un loc potrivit indiferent ca aceasta e o darapanatura si in ea nu mai locuieste nimeni. Asa ca ne-am hotarat sa le facem un nou domiciliu, tot in zona poiatei care sa le permita sa scurme dar care sa impiedice contactul cu pasarile mature pentru a nu-i imbolnavi.

Am luat modelul de pe net. Iata-l:
Si l-am adaptat atat nevoilor cat si nepriceperii noastre si iata ce a iesit:

Nu e chiar opera de arta dar cei 62 de puisori candva de o zi, cumparati de la ferma in patru cutiute de carton, sunt foooooarte fericiti!

Apoi, daca am vazut noi ca puisorii astia au supravietuit ne-am gandit ca e momentul sa ne luam propria clocitoare si sa "coacem" gaini veritabile de tara. Asa ca am gasit o vecina care ne-a furnizat materia prima ( oua de tara) si acum 19 zile am pornit la drumul celei mai noi experiente: clocirea oualelor de gaina. Exact asa cum scrie in cartea incubatorului, astazi, a 19-a zi, puii nostri au inceput sa ciocneasca. Ba chiar doi, mai vanjosi au si iesit deja. Tinem pumnii sa iasa toti 54 :)

Alti locuitori ai gradinii

Dupa ce anul trecut am cumparat legume de o calitate slaba si un gust indoielnic anul acesta sotul meu s-a hotarat sa facem si noi o gradina serioasa, asa cum sta bine unor potentiali viitori locuitori in mediul rural.

Zis si facut si asa au aparut plantutele care va vor fi prezentate in cele ce urmeaza:

Rosiile din solar sunt deja maricele ( gogonele cum le spune soacra-mea )

Rosiile din curte sunt si ele frumoase. Din pacate furtuna puternica de ieri seara a culcat o parte la pamant. Speram ca vor supravietui pana la urma si nu vom mai avea parte de intemperii pana in toamna.
Dumnealui este un ardei capia. Speram ca in toamna sa ne faca niste ardei gustosi pentru ca suntem lesinati dupa ardei copt.

Aici avem salata care trebuie rarita pentru ca nu mai are loc sa creasca. Ne ocupam de ea cat mai curand. In stanga se zareste si randul de varza si el o frumusete.

In mod evident conflictele dintre generatii au aparut atunci cand socrul meu mi-a spus suav ca a plantat fasole printre florile mele.Fasolea s-a facut frumusica foc si a inceput sa se cocoate pe arac si am crutat-o desi vroiam s-o scot de teama ca-mi va sufoca florile. Ce sa te faci cu oamenii astia mai in varsta care simt nevoia sa planteze ceva oriunde, numai sa planteze!

Tot anul trecut am achizitionat impreuna cu celelalte plante si una bucata pui de cires. Nu exista un cires in curte si ne-am gandit ca e musai sa avem unul. A crescut frumos, inalt, a facut cateva flori dar n-a facut cirese. Cam in cat timp de la plantare rodeste un cires ?

In balcon la Bucuresti

Noi locuim in Bucuresti. Cred. Pentru ca in ultimul timp ne-am facut veacul pe drum, intre capitala, unde lucram amandoi si micul colt de rai din Dambovita. Ca sa nu neglijam locuinta de oras am cumparat cateva orhidee Phalaenopsis. Tot de la Pitesti, de la Simfonia Lalelelor 2010. La ele am adaugat o muscata mov pe care insa n-am fotografiat-o inca. promit s-o fac curand.

Pasiunea pentru orhidee a aparut anul trecut in noiembrie cand am primit de ziua mea o Phalaenospis. Aceasta domiciliaza insa la birou si in ultimul timp s-a "manifestat" prin mai multe radacini nou-noute plus cateva frunze. Cat despre inflorit, nici nu viseaza.

Din cauza ei le-am cumparat si pe cele patru de acasa dar am apucat sa fotografiez doar trei dintre ele pana sa treaca florile. Cea de a patra este galbena si sper ca toate sa reinfloreasca in curand. Iata-le mai jos:

In curand sper sa pot pune fotografii si cu orhideea "business"