luni, 21 mai 2012

Poveste complicata

Un lucru este cert: nu e usor sa spargi un ou. Are coaja tare si contine calciu ( ca in reclama aia pentru pasta de dinti :)) ), asa ca nu e o treaba simpla nici macar sa-i fisurezi coaja, desi ai cioc. Cand esti inghesuit in interiorul lui, lucrurile devin si mai complicate. Si totusi se poate. Dupa ce te chinui corespunzator pret de vreo doua zile, impingi zdravan cu ghearele si se aude poc!poc! si gata. Esti afara.

Dai un chiot de invingator, pitigaiat, ce e drept, de la atata efort, dar e totusi un chiot de fericire si extaz. Incerci sa-ti limpezesti privirea, sa te uiti in jur, sa studiezi cu atentie conditiile meteo ( daca afara din ou ploua?). Descoperi doar intuneric. Iti vine sa urli de spaima: m-am nascut orb? Incerci totusi sa-ti ascuti simturile, poate reusesti sa zaresti ceva. Si da, zaresti...oua, multe oua, o mare de oua. Am iesit dintr-un ou ca sa dau doar de oua???!!! Simetrie perfecta pe lumea asta, zau!

De-acum deslusesti si sunete. Infundate, e adevarat dar parca mai auzi un alt piuit. Oare iti piuie urechile? ( Cine te-ar putea barfi pe tine, un pui abia iesit din ou?!). Nuuuu, nuuuu, nu! E un alt pui. Ahaaaa, ai si frati. Te lupti, prin marea de oua care te inconjoara sa ajungi la el. In jurul tau e vacarm: toate troznesc dar esti viteaz, nu-ti e frica si trebuie sa ajungi la fratele tau. Din cauza efortului pe care il faci ti se pare ca sunetul se multiplica si se aud piuituri din toate partile: sunt mai multi? si eu la care sa ma duc prima data...?

Te opresti. Ceva huruie si huruie tare, nu gluma. Oare o fi ragusit mama? Dar asta n-ar fi raguseala, ar fi o pneumonie curata! Apropos de mama. Tare ciudata! Nu tu urma de puf, cioc sau gheare dar in schimb face o caldura...trebuie sa fie de la sufletul ei mare.

Oooo,wow! Am orbit! Ce-i cu lumina asta? Si de cand mama are un capac? M-a clocit o cutieeeeee?!!!! O Doamne! Si ce-i cu mana asta? Ma ia pe sssuuuuuuusss! Nu vreau, nu vreau cu picioarele in spirt. E rece! Brrrrrrrrr, e rece rau!!!

Esti ametit. In jurul tau e ca la gara! Balamuc de nedescris: unul doarme, altul se plimba, altul isi cauta un loc mai bun. Eu...ametit in continuare insa o lumina puternica incepe sa ma aduca in simtiri. Hmmm...lumina asta degaja caldura. Sa ma dau mai aproape. Ce binecuvantare! Parca e alta viata, imi inghetasera ghearele de la spirtul ala. De ce m-or fi dezinfectat cu forta...ma ia cu somn, chiar daca e o galagie infernala in jur. Mai stau aici sub lumina sa ma usuc bine si apoi....apoi...zzzzzzzzz!zzzzzz!



==============================================
Sumar:
  • aseara 36 si inca mai speram
  • sunt jumatate gainuse si jumatate cocosei
  • frumosi, pufosi si galagiosi si sanatosi
  • procent de eclozare 63%
  • mai putini pui cu gatul gol, de data asta ( probabil a fost mai mult material disponibil)

vineri, 18 mai 2012

Solar actualizat

Incepe sa ma prinda chestia asta cu agricultura Eco pentru care consortul tot face lobby de o gramada de timp. Imi dau seama ca e extrem de important sa obtinem o cultura fara porcarii si chimicale. In fond, de ce n-am exploata la maxim ce ne ofera natura ca doar strabunicii nostri nu aveau toate soiurile de tratamente chimice...

Anul asta pare deci sa fie un an in care macar solarul va da o productie frumoasa si singurele chestii cu care "am trisat" au fost niste banale coji de oua puse la radacina plantelor ( si nu la toate pentru ca n-am putut consuma suficiente oua incat sa acoperim cererea ridicata de coji). In rest, au crescut ca din apa, evitand bietele cu toate mijloacele sa dea piept cu coropijnita care le-a atacat in repetate randuri. Unele au ajuns victime, altele s-au incapatanat sa se faca mari, sa rodeasca si sa se bucure.

Nu reusesc inca sa indic ce soiuri sunt mai potrivite pentru solar. Concluziile absolut preliminare la care am ajuns se refera la faptul ca toate soiurile merg bine ( ce surpriza! :)) ) in cazul in care le ingrijesti atent si le mai dai cate un "ajutor", gen coji de ou pisate.


Mi-am facut si butoi de apa de fantana in care am pus urzici. Duhneste de la distanta de te ia cu ameteala dar inteleg din lecturile mele permanente ca stropirea cu zeama de urzici diluata ( 1 la 10 ) protejeaza impotriva manei. Asa ca voi stropi cu ea, imediat ce timpul se imbuneaza, rosiile puse afara.
In ceea ce priveste castravetii, am senzatia ca o mana magica ii tot trage de mot pentru ca se vede cum cresc, efectiv peste noapte. Tot cei din solar, evident, pentru ca cei plantati afara abia acum incep sa "prinda aripi".
Fotografiile de astazi sunt facute weekendul trecut asa ca e foarte probabil sa existe schimbari ( speram sa fie schimbari in bine). Astazi sau maine insa voi avea ocazia sa-mi dau seama de progresul facut peste saptamana.

In gradina lucrurile merg ceva mai incet. Frigul de saptamana asta le-a incetinit probabil si mai tare dezvoltarea. Sa privim partea buna a lucrurilor insa: era nevoie de ploaie.

luni, 14 mai 2012

Vanatoarea de oua

Daca n-ati mai vazut gaini pasionate de speologie, atunci trebuie neaparat sa vizitati virtual poiata noastra ca sa le vedeti pe primele.

Cum adica ziceti ca n-avem pesteri? Pai nu e nevoie pentru ca avem gaini ale caror idealuri sunt mai presus de orice incercare disperata a stapanilor de a le potoli. Asadar, n-avem pesteri sa ne valorificam pornirile speologice? Nu-i nimic, sapam unele. Si ca sa nu se prinda astia care zilnic ne livreaza mancare si sa ne lase sa dam coltu' de inanitie, sapam undeva unde suntem sigure ca ei nu au acces: de exemplu sub cotet.

Zilele trecute am evaluat productia de oua a invinuitelor. Si avusesera o zi cu un singur ou ...Mai sa fie! Astea iar le ascund! Cam asa a sunat verdictul si acuzatele au ridicat creasta si ciocul nevinovate dar s-au uitat in alta parte, asa, ca si cand nu stiau nimic.

Au si ele motivatia lor pentru protestul asta ad hoc. Nu vor nici batute sa faca oua in alt cuibar decat in cel in care sunt ele obisnuite. Pentru ca acel cuibar nu e liber intotdeauna ( cand au ele chef sa se oua), intervine dilema: si eu unde-l fac, acum, ha?

Apar deci situatii tragi-comice ca cea de mai jos ( observati, va rog, cuibarul liber de langa):
Ideea e ca nu toate au curajul sa fie luptatoare. De ce sa te lupti cu alta doamna pe un loc "eligibil" cand poti foarte bine sa te duci sub cotet, sa sapi galerii si sa faci acolo oua, fara sa te deranjeze nimeni. E drept, e cam cald dar cautarile stapanilor pe sub cotet sunt imagini absolut...priceless! Deci, Coco, stai tu de 6, ca eu ma duc sa sap ( si sa fac un ou)!

Si tot intrebandu-ne noi unde-s ouale, la un moment dat o puica neagra a deconspirat intregul complot, pentru ca la iesirea din galerie a scapat un vinovat: "Cot-co-daaaac!"
Asa ca numaram vreo 5 oua scoase din galerii in cateva zile si doua vinovate identificate.

Pe langa anchetele despre care am relatat mai sus, am avut un weekend linistit si fara incidente, tulburat totusi pe alocuri de campania electorala facuta prin portavoce de candidatul PSD care a tinut musai sa ne spuna cu voce (foarte) tare care e platforma lui program. Nu contestam necesitatea schimbarii primarului, ba din contra o sustinem ( fiindca actualul n-a facut nimic pentru comuna aia) dar ne-am fi lipsit bucurosi de manelele cadru printre care erau presarate promisiunile electorale.

joi, 3 mai 2012

Din nou despre solar

Solarul nostru de incepatori se dovedeste a fi foarte bun. Nu e folia foarte bine intinsa, nici el perfect etans dar isi face treaba exemplar.

Am ajuns la capitolul legatul rosiilor. Ce de dezbateri! Evident opiniile mele si cele ale consortului sunt divergente. Din cauza asta a trebuit sa leg si sa dezleg rosiile de vreo trei ori. Am gasit eu o modalitate de legare care mi s-a parut foarte eficienta din cauza ca nu necesita araci si mai si sustine planta foarte bine. S-a dovedit stiintific ca nu am "inventat roata" in comuna pentru ca, odata ce au vazut cum am legat, toti localnicii au decretat ca asa le leaga si ei. Pai si bine oamenilor, chiar trebuia sa caut solutia asta online? Nu puteati sa impartasiti si voi experienta? Doamne, ce oameni zgarciti cu impartitul know-how-ului pe care il detin!

Chiar si cu "aprobarea" obtinuta din partea comunitatii, consortul tot n-a fost de acord ca asta e cea mai buna metoda. Asa ca am stat vreo doua zile cu jumatate din rosii legate pe arac si cealalta prin "infasurare spiralata" ( nu stiu ce alta denumire smechera sa-i dau metodei de legare aplicata asa ca am inventat pur si siplu una).

Dupa o zi, am mai reusit sa mai "cuceresc" cateva fire din jumatatea de solar pe care consortul o decretase ca fiind aia care ramane legata pe araci. Desi mi-a repetat intr-una ca sigur plantele vor ajunge sa fie prea grele pentru legatura aia si legatura o sa cedeze si tot vor avea nevoie de arac, parerea mea a ramas neschimbata: pana la noi descoperiri internetistice, aceasta e cea mai buna modalitate:

Intre timp solarul nostru a capatat si o usa in partea din spate si acum aerisirea este asigurata pe deplin. Plantutele au fost foarte fericite mai ales in contextul unor temperaturi de 32-33 de grade la umbra care in solar se transformau probabil in 40. Asa ca toata lumea e multumita, mai ales ca tot au ramas cateva fire de rosii care sunt legate cu arac.


Din ce am studiat pana acum, rosiile Marissa merg cel mai bine in solarul nostru. Sunt aproape toate inflorite si una dintre ele, mai precoce de felul ei, a legat si rod.
Fotografia e facuta foooarte de aproape asa ca nu va ingroziti , va rog, marimea rosioarei e de un varf de deget :))

In solar merg foarte bine si castravetii. Primele rasaduri, luate din piata, s-au inaltat frumusel si au flori ( si implicit mici castraveti):

A mai plantat consortul si cateva fire ( vreo 7 cred) din rasadurile crescute de noi pe balcon la Bucuresti. A doua zi erau vesele si incantate de noua lor locuinta, unde-i cald si bine.


Acestea sunt noutatile legate de solar. In afara lui, ciripit de pasarele, zumzet de albine, greieri cantatori si...a iesit fasolea. Cred ca e din categoria aia pe care o cumparase Jack pentru ca se inalta vazand cu ochii. Dar despre ea si alte plante de afara, intr-un episod viitor.

miercuri, 25 aprilie 2012

Castraveti repicati


Anul asta singurele rasaduri "home made" din gradina noastra vor fi probabil cele de castraveti si cele de dovleac.

Avem si cateva vinete si doi-trei ardei ( da, ati citit bine, doar atatia au iesit dintr-un pliculet pe care il aveam de anul trecut).

Pentru ca afara a venit caldura si se apropie cu repeziciune vacanta de 1 mai cand mi-am propus sa plantez rasadurile afara, saptamana trecuta, la inceput, le-am repicat pentru a avea timp sa se inzdraveneasca.

Cum le-am repicat in bucataria de acasa de la Bucuresti, am reusit sa imprastii pamantul peste tot ( deci nu faceti ca mine). Tot din cauza ca le-am repicat in bucataria de la Bucuresti am utilizat tot felul de improvizatii: am dat gauri paharelor cu furculita incinsa la aragaz si am facut gaurile in pamant cu coada de la o lingura de lemn destinata vaselor teflon. Unde mai pui ca pamantul era din ala de flori ca de unde pamant de rasaduri?

Cu toata agricultura mea, cel putin neconventionala daca nu cumva facuta dupa ureche, rasadurile sunt frumoase, vesele, si de azi s-au mutat in balcon pentru ca e mai cald in timpul noptii si apoi trebuie sa se caleasca si ele, nu?

Va pun mai jos imaginile de la repicare. Eu m-am distrat de minune in timpul actiunii, sper sa va placa si voua.


Rasadul de dovleac



Iar aici avem rasadurile abia scoase in balcon in dimineata asta.

Rasadurile de vinete acum 5 zile


Si cei cativa ardei ( lunguieti, de culoare galbena) de care va spuneam mai sus

Invataturi trase din actiunea de repicare: Paharele de iaurt sunt mult mai bune pentru transplantarea rasadurilor decat cele de unica folosinta. Plasticul este mai gros si spatiul pentru planta este mai mare. Daca sunt de la iaurturi care vin la pachet cu cereale pastrati si capacul, e foarte util pentru pus sub pahar. Am dublat paharele de unica folosinta ( adica am bagat paharul cu rasad intr-un altul ) pentru a oferi spatiu de scurgere a apei.

sâmbătă, 21 aprilie 2012

Treburi in solar

Urmatorul post e scris de pe telefonul mobil asa ca o sa va rog sa ignorati dubioseniile pana cand ajung la un calculator sa-l corectez asa cum se cuvine.



Nu v-am spus pana acum dar eu si consortul suntem mai umblareti de fel si ne petrecem mare parte din weekenduri pe drumurile patriei, misunand intre locurile natale sau gonind catre peticelul nostru de verdeata. Asa ca va scriu "in miscare" apreciindu-l pe cel care a inventat telefoanele astea cu capul mare ( sau "destepte" cum le zic astia).


Am tulit-o ieri din Bucuresti si am urmarit progresele din gradina la lumina lanternei. Rabdarea nu e o virtute cu care eu sau consortul sa fim inzestrati. Dimineata ni s-a luminat pe la 7 iar acum suntem din nou pe drum catre un party cu neamurile. Dar am valorificat cu sarg orele diminetii si am legat rosiile din solar. Am avut si un musafir nepoftit, o coropijnita, si am inregistrat doua victime.







Am incercat sa leg si castravetii din solar cumva ca sa se poata urca. Sa vedem daca (imi) tine smecheria




marți, 17 aprilie 2012

Solarul prinde viata

Probabil va imaginati cat de grele au fost pentru noi zilele care au trecut. Cum sa stai degeaba si sa te uiti luuuung pentru ca n-ai voie sa faci nimic??? Pai si cum ramane cu "munca innobileaza"?

Am "ciupit" totusi cateva ore vineri si alte cateva sambata, pana a inceput sa ploua zdravan si suficient cat sa ne oblige sa ne oprim din gradinareala. Cu toate astea va putem povesti despre locuitorii celebrului nostru solar de incepatori.

Am cumparat 30 de rasaduri de rosii si 5 rasaduri de castraveti. Rosiile sunt soiuri hibride: Marissa, Cristal si Kiveli si promit sa faca fructe gustoase, asta daca nu cumva o dam noi in bara cu ele din cauza de lipsa de experienta.
Solarul nostru care ni se parea mititel a "inghitit" pe nerasuflate firele de rosii si castraveti si mai vrea, domnule, mai vrea cel putin vreo 15. Astea 15+ vor fi cu siguranta alt soi pentru ca incercam sa identificam unul ( sau mai multe?) care sa ne placa si ale carui seminte sa le pastram pentru la anul pentru a ne face propriile rasaduri. Aveti sugestii privind alti hibrizi?

Pana ne dumirim de care mai luam, o sa va spun ca pe-astea le-am plantat cu sfoara, ca sa nu facem din randul de tomate un zig-zag de toata frumusetea, la o distanta de 40 de cm intre cuiburi si 70-80 de cm intre randuri. Speram sa fie corect asa sau aproape corect pentru ca cercetarile internetistice ulterioare au aratat ca distantele astea variaza. Ei, experimentam si ce gresim reparam anul urmator.

Le-am plantat vineri seara si erau cam lesinate bietele de ele dar luni seara cand am reusit sa "ne revedem" erau vesele si unele aveau boboci. In solar era o caldura de te lua cu lesin, semn ca e etans si ca in mod clar trebuie sa primeze starea de bine a plantelor si nu cea a gradinarului. Luni seara le-a mai dat consortul o portie de apa de fantana si erau asa vesele si ferice de ziceai ca sunt la banchet. Te pomenesti ca incep vreun chef pe-acolo in lipsa "parintilor".

Si acum fotografiile doveditoare:





In ultima imagine sunt, desigur, castravetii. De rasa. Rasa de castraveti pur sange :)). Fertilizarea solului a fost realizata cu caca de gaina de calitatea I. De la niste gaini cu multa personalitate. E drept ca doar dupa am aflat ca trebuia sa fie un caca ceva mai vechi dar vad ca d-rele n-au patit nimic asa ca poate scapam de dezamagiri.

Aseara, daca tot n-aveam voie sa facem nimic nimic ( !!!) am facut poze si cepei si usturoiului plantat cu sarg de consort. Prima runda de ceapa si usturoi a si iesit si se rasfata zglobie la soarele asta capricios. Totusi nu pare ca productia ar fi cumva deranjata de ploaie.

Astazi am un program de gradinarit bucurestean, adica facut la balcon. Castravetii si dovlecii sunt gata de repicare de vreo doua -trei zile asa ca nu mai pot sa aman, nu de alta dar aseara i-am gasit aproape lesinati de sete dupa cele cateva zile libere. Cred ca-si fura apa unul altuia acolo in cutiuta cu rasaduri.