Flori de visin

Am facut o escala pe la oaza noastra verde, aseara, la intoarcerea in Bucuresti din vizita de weekend facuta la Moieciu. Ni s-a umplut inima de bucurie cand am vazut progresele pe care le face micul nostru colt de rai. Natura este pur si simplu incredibila iar noi interpretam exagerat fiecare semn de renastere pe care il observam.

Ni se pare ca fiecare planta comunica in felul ei cu noi. Stiu, e o mica doza de nebunie in afirmatia anterioara dar nu ma pot abtine sa ma conversez cu fiecare planta si am senzatia ca ele, la randul lor, imi vorbesc. E destul de greu de inteles dar zau daca nu gasesc o satisfactie infinita in fiecare muguras sau floricica noua pe care o observ. Tare mi-e teama ca vom ajunge sa facem naveta intr-acolo de la Bucuresti desi se dovedeste a fi destul de costisitor ( pe aceasta cale va mai spun ca urasc toate companiile petroliere care contribuie la pretul nesimtit al benzinei!).

A inflorit visinul. A facut una bucata floare, in semn de multumire ca l-am ales din cosul de la Praktiker si l-am adus in modesta noastra gradina. I-a luat-o inainte ciresului si statea mandru si pitic ( pentru ca e plantat de doar trei saptamani) si parca zambea. E ca si cand mi-ar fi spus "ia te uita de ce fapta mareata am fost eu in stare! nimeni n-a mai facut asa o floare pana acum! Si ne-am bucurat de parca ar fi avut intr-adevar 100% dreptate.  Plus ca mai are vreo doi muguri care stau si ei sa plezneasca si se uitau rotofei, direct in soare. Sau asa mi se parea mie ca v-am spus ca tind sa exagerez. Consortul a ras cand a vazut floricica alba si a decretat: "e bine! O sa mancam vreo doua visine anul acesta." Eu am ramas sa ma zgaiesc fermecata la micuta floare. Nu stiu daca am mentionat ca am o slabiciune pentru pomii infloriti, de aceea mi-a fost destul de greu sa ma misc de langa Visinila ( da, normal ca i-am pus si un nume)

Din vecinatatea lui, Ciresila ( in mod evident are si el un nume), isi intindea falnic coroana grozava pe care si-a format-o pana in al treilea an de viata. Si mugurii lui stau sa plezneasca si anul acesta promite sa infloreasca debordant, ca sa-i umileasca pe-astia mici si tupeisti din vecini, care au venit in gradina de trei spatamani, cu aere de supermarket in radacina. Sunt ferm convinsa ca anul asta vom manca cirese. Asta, bineinteles daca reusesc sa ma documentez suficient si sa fac toate chestiile importante privind crestearea, stropirea si ingrijirea unor pomi fructiferi. E clar, trebuie sa-mi scot carnetelul si sa ma apuc de luat notite de pe net. Cat de greu poate fi sa-i ingrijesti? Oricum ieri mi-am achizitionat var si printre alte pregatiri sper sa gasesc suficient timp sa-i rasfat inainte de Paste. Imi place cum arata pomii atunci cand sunt dati cu var. Dau un aspect de curatenie gradinii.

Am facut o inspectie scurta pe la cele mai proaspete achizitii sa vad cine, cate frunze a mai facut. Alunul nu da niciun semn. Cred ca a fost uscat de la bun inceput si va trebui sa-mi iau altul, pur si simplu. Oricum, pe lista mai figureaza un tei dar inca n-am observat tei de vanzare. Am avut unul adus de socrul meu dar a refuzat sa se prinda. Pur si simplu nu i-a placut lui sa creasca la noi... Kiwi a facut frunzulite noi si frumoase. Eu nu cred ca va face vreodata fructe dar macar va fi un arbore decorativ frumos :P

Smochinul in schimb e un rasfatat care da o gramada de semne bune. Singura lui problema e ca are coroana cam ciudata. Are crengile orientate ca si cum le-ar bate vantul foarte puternic. Sper ca in timp sa se indrepte.

Cam atat despre pomiisorii nostri. Vom reveni in episodul urmator cu o corespondenta despre floricele.