Solarul prinde viata

Probabil va imaginati cat de grele au fost pentru noi zilele care au trecut. Cum sa stai degeaba si sa te uiti luuuung pentru ca n-ai voie sa faci nimic??? Pai si cum ramane cu "munca innobileaza"?

Am "ciupit" totusi cateva ore vineri si alte cateva sambata, pana a inceput sa ploua zdravan si suficient cat sa ne oblige sa ne oprim din gradinareala. Cu toate astea va putem povesti despre locuitorii celebrului nostru solar de incepatori.

Am cumparat 30 de rasaduri de rosii si 5 rasaduri de castraveti. Rosiile sunt soiuri hibride: Marissa, Cristal si Kiveli si promit sa faca fructe gustoase, asta daca nu cumva o dam noi in bara cu ele din cauza de lipsa de experienta.
Solarul nostru care ni se parea mititel a "inghitit" pe nerasuflate firele de rosii si castraveti si mai vrea, domnule, mai vrea cel putin vreo 15. Astea 15+ vor fi cu siguranta alt soi pentru ca incercam sa identificam unul ( sau mai multe?) care sa ne placa si ale carui seminte sa le pastram pentru la anul pentru a ne face propriile rasaduri. Aveti sugestii privind alti hibrizi?

Pana ne dumirim de care mai luam, o sa va spun ca pe-astea le-am plantat cu sfoara, ca sa nu facem din randul de tomate un zig-zag de toata frumusetea, la o distanta de 40 de cm intre cuiburi si 70-80 de cm intre randuri. Speram sa fie corect asa sau aproape corect pentru ca cercetarile internetistice ulterioare au aratat ca distantele astea variaza. Ei, experimentam si ce gresim reparam anul urmator.

Le-am plantat vineri seara si erau cam lesinate bietele de ele dar luni seara cand am reusit sa "ne revedem" erau vesele si unele aveau boboci. In solar era o caldura de te lua cu lesin, semn ca e etans si ca in mod clar trebuie sa primeze starea de bine a plantelor si nu cea a gradinarului. Luni seara le-a mai dat consortul o portie de apa de fantana si erau asa vesele si ferice de ziceai ca sunt la banchet. Te pomenesti ca incep vreun chef pe-acolo in lipsa "parintilor".

Si acum fotografiile doveditoare:

In ultima imagine sunt, desigur, castravetii. De rasa. Rasa de castraveti pur sange :)). Fertilizarea solului a fost realizata cu caca de gaina de calitatea I. De la niste gaini cu multa personalitate. E drept ca doar dupa am aflat ca trebuia sa fie un caca ceva mai vechi dar vad ca d-rele n-au patit nimic asa ca poate scapam de dezamagiri.

Aseara, daca tot n-aveam voie sa facem nimic nimic ( !!!) am facut poze si cepei si usturoiului plantat cu sarg de consort. Prima runda de ceapa si usturoi a si iesit si se rasfata zglobie la soarele asta capricios. Totusi nu pare ca productia ar fi cumva deranjata de ploaie.

Astazi am un program de gradinarit bucurestean, adica facut la balcon. Castravetii si dovlecii sunt gata de repicare de vreo doua -trei zile asa ca nu mai pot sa aman, nu de alta dar aseara i-am gasit aproape lesinati de sete dupa cele cateva zile libere. Cred ca-si fura apa unul altuia acolo in cutiuta cu rasaduri.

Sarbatori linistite!

Cum a aparut pe lume Solarul

Consortul meu are vise marete. Unele legate de cultivarea legumelor in sistem 100% ecologic, in care rosia are gustul din vremea copilariei iar castravetele e parfumat si da salatei gustul unic.
Ca sa-l cunoasteti mai bine pe consort o sa va spun ca e un gradinar wanna be total atipicpentru zilele noastre . Refuza cu incapatanare sa stropeasca plantele cu orice solutie, pentru ca, nu-i asa, lui nu-i trebuie legume si fructe frumoase, lui ii trebuie din acelea gustoaste.
Consortul meu n-are cunostinte de agricultura. El stie contabilitate. Cu toate astea e convins ca nici gainile nu trebuie crescute cu nutret combinat ci cu cel mai neaos porumb ( si ala sa nu fi fost tratat cu ceva, ca e nenorocire!) pentru ca n-ar mai fi ouale eco. Cred ca ar fi de acord sa stropeasca impotriva manei doar cu apa chioara si ar avea niste indoieli si impotriva ei.

Asa ca s-a decis ca lui ii trebuie solar. Ca acolo, acoperite si protejate, legumele lui vor creste neatinse de toate chimicalele care ar putea la un moment dat sa-i afecteze cu voie sau fara voie legumele bio.

Prima data a facut unul cu ce se gasea prin curte. Nu vreti sa vi-l imaginati. Si totusi ati putea incerca sa vi-l imaginati, asa, de dragul conversatiei. Era asa, o chestie facuta din lemne ( nu lemn ci lemne pentru ca adunase lemne de diverse marimi, pe care le prinse cu  fiecare bucatica de sarma pe care o gasise prin curte si la care mai asezonase si cuie, multe cuie). Hidosenia, pe langa faptul  ca strica tot aspectul curtii din fata, juca doar pe jumatate rolul pentru care fusese cladita, fiindca invariabil o bucata de lemn sau un cui sau o sarma, gaureau folia. Multa folie a fost ruinata incercand sa acoperim bazdagania.

Intr-un final apoteotic, consortul a cedat nervos si a daramat-o toamna trecuta. Si-a inceput sa planuiasca viitorul solar - Solarul! Cel mai cel solar din sud estul Europei. Cel mai cu mot solar din tara.

Si iaca ce a iesit. N-am apucat sa plantam nimic in el pentru ca abia weekendul trecut l-am acoperit. Dar a iesit bine, zic eu, desi eu nu ma pricep foarte tare la cum se face un solar.

Proiectul "Gradina de flori" - episodul 2

Va mai amintiti probabil ca in toamna am demarat cel mai ambitios proiect al meu - o gradina frumoasa de flori in fata casei batranesti. V-am povestit despre asta in primul episod al epopeii deci daca nu va mai amintiti, va invit sa trageti cu ochiul ca sa vedeti cum incepe povestea...

 ...care continua astazi cu un nou episod.

Am ajuns la casuta noastra abia ieri dar important e ca am ajuns. Tare mi-e drag ca e totul verde si prinde viata. E incredibil cum natura renaste in fiecare primavara si pe mine una reuseste sa ma surprinda cu minunile ei in fiecare an. Nu-s eu asa experta in floricultura ( sau cum s-o chema activitatea asta) dar am ramas cu gura cascata in fata a ce am realizat cu manutele astea doua ( vorba lui Florin Calinescu pe la inceputurile PROTV). Dupa ce mi-am revenit din uimire, recunosc cu mana pe inima ca m-am umflat in pene precum Milica in zilele lui bune.

Sa va arat despre ce bat eu campii aici

Astept cu nerabdare sa infloreasca ambele soiuri de lalele, plus cele mai vechi  ( ale bunicii) pe care le-am transplantat la fel de artistic. Cu aceasta ocazie am constatat si ca mai multe flori m-au fentat si si-au ascuns de mine bulbii in toamna. Au rasarit acum exact acolo unde au vrut ele ceea ce, evident este in totala contradictie cu planul meu de gradina organizata. Va trebui probabil sa ma apuc de pus diverse semne iar in toamna sa le vanez si sa le pun, domnule, in randul lumii. Ce, fiecare e de capul lui in gradina aia?

Am mai constat ca a rasarit si margaritarul. Tot haotic pentru ca eu am uitat cu desavarsire de el. Si daca n-as fi uitat tot n-as fi stiut exact cum sa-l mut. Acum m-am prins ca e tot din categoria bulboaselor si va primi ca toate celelalte "rasculate " un semn pentru ca in toamna sa il mut regulamentar, unde trebuie. Nu stiu exact unde este acest "unde trebuie " dar am o gramada de timp sa ma decid.

Pe langa toate cele de mai sus tin sa va spun ca iar am dat iama intr-un magazin de bricolaj. Tineti minte ca ziceam ca daca intru intr-unul de-asta nu ma mai poate opri nimeni. M-am oprit eu de data asta dar numai dupa ce am insfacat un pliculet cu vreo suta de bulbi. In apararea mea, erau niste bulbi mici ( dar veseli).

Asa ca am adaugat minunatei mele gradini urmatoarele sortimente, cu speranta maaaare ca vor si rasari

20 de Anemone coronaria de Caen

20 de Oxalis Deppei Iron Cross

20 de Sparxis mix

20 de Allium Moly

20 de Triteleia Brodiaea Queen Fabiola

N-a existat niciun criteriu dupa care le-am ales, cu exceptia unei poze reusite care insotea bulbii. Culori multe si variate, adica ce imi doresc eu de la gradinuta mea ( am inceput s-o alint, e grav!). Cea mai tare faza e ca am constatat ca Allium Moly e de fapt un soi de ceapa de provenienta franceza, careia i se mai spune ( atentie!) "usturoiul de aur " si care, ta-dam!, e comestibila. Va servesc?

Am mai plantat si gladiolele alea pitice, despre care v-am vorbit cu alta ocazie ( vedeti bulbii in prima poza daca n-ati citit postarea.

Acus, fiindca a fost o postare luuuunga cat o zi de post va avertizez ca ma mananca degetele crunt si voi reveni in scurt timp cu o postare ( la fel de detaliata) despre solarul ( THE SOLARUL) consortului.

V-am țucat.

Rasaduri viitoare

Am ramas in urma cu rasadurile anul asta. Ma uitam cu jind pe blogurile celorlalti si vad ca au deja plantute viguroase si variate. Noi nimic - nada! Asa ca ieri mi-am luat consortul de toarta si i-am zis ca e musai sa facem ceva pentru ca vom ramane fara rasaduri ( asta ca si cand piata n-ar fi plina!).

Am inventariat semintele. Consortul isi adunase intr-o cutiuta seminte de castraveti, de dovleac, fasole. Eu mai aveam doua pliculete de seminte de ardei si vinete de anul trecut. Le-am plantat cam asa, fara tragere de inima pentru ca as fi vrut sa fac o adevarata incursiune in magazin si sa-mi iau multe, multe seminte pe care sa le inghesui in rasadnita si sa rezulte o multitudine de plante frumoase si sanatoase.

N-am facut-o asa ca acum trag ponoasele si parca vad ca dam cateva sute de mii bune in piata la Titu :(! Pentru la anul, voi avea, desigur, un plan, nu asa aiurea...

In fine, sa va arat ce am facut totusi:

 Castravetii

Mi-am pus oarecum sperante mari in semintele acestea. Am cumparat anul trecut niste rasaduri excelente dintr-o comuna din Teleorman. S-au dovedit productive asa ca am zis sa le pastram, poate incet, incet facem o colectie de soiuri bune. Nu ma intrebati cum le cheama pentru ca evident n-am habar. Sunt doar castraveti.

 Rasadnite rudimentare. Pe-aia profi nu mi-a adus-o consortul deci abia saptamana viitoare vreau sa pun ceva in ea. Planul meu se leaga de rosii dar vedem.

Inainte de a acoperi semintele cu pamant. Cum ziceam am pus castraveti, dovleac, vinete si ardei lunguieti galbeni. Vedem ce iese. Direct in pamant am pus morcovi iar consortul  a mai plantat si el ridichi, salata si ceapa. Mai vreau: ardei grasi, capia si rosii, multe rosii.

Dupa plantare am pus caserolele la fereastra si le-am acoperit cu folie pentru a obtine efectul de sera.

PS. Ne-am pus fundal cu frumusetea de lucerna plantata anul trecut in vederea hranirii zburatoarelor din dotare. Anul asta a rasarit singurica si de capul ei si e atat de verde si "vorbeste" de atata primavara incat nu m-am putu abtine sa nu infrumusetez blogul cu ea.

Ne-am tuns!

A dat Doamne Doamne putin soare asa ca putem declara cu mana pe inima ( si cu speranta ca nu ne inselam ) ca a venit in sfarsit primavara. Desi asta reprezenta un motiv serios de petrecere am zis s-o lasam mai usor cu chefurile si sa ne apucam de curatenie pentru ca biata noastra curte arata ca dupa taifun. Crengi cazute, plante degerate, vegetatie uscata atarnand de prin toate partile – ce sa mai, ca intr-o ecranizare dupa Stephen King – te asteptai oricand sa apara fantomele.

Asadar ne-am apucat cu simt de raspundere de treaba. Mi-am cautat foarfeca aia cool si m-am pus pe frezat trandafirii. Bietii de ei, au degerat pana aproape de pamant asa ca i-am scurtat destul de mult. Avand in vedere insa ca e spre binele lor, m-am consolat rapid. Tunsul asta al trandafirilor e treaba serioasa. Domniile lor beneficiaza de niste tepi uriasi care au zdrelit fara mila mana ingrijitoarei ( na, ca sa-mi mai fie mila de ei alta data!) dar una peste alta i-am invins si acum arata precum micul Sadoveanu, in Domnul Trandafir, adica tunsi chilug.

Pe de alta parte, a fost momentul verificarii. Cum din cand in cand ma dureau prea tare bataturile facute la maini de foarfeca de tuns, mai faceam cate o vizita pe la diverse plantute ca sa vad cum au iesit din iarna. Pe aceasta cale trebuie sa va anunt, mandra, ca au iesit toate plantutele din Proiectul Gradina de flori si ca se inalta semete catre soare. Si cand vor inflori....vor fi clar splendide!

 Lalele "Queen of night" dungate

 Zambile batute

Privire mai de ansamblu :)

Drept este ca nu-mi pot explica de ce n-au iesit chiar in linie dreapta asa cum le pusesem eu dar estimez ca niste boticuri nelinistite si-au ingropat diverse chestii ( ca tot era proaspat sapat ) si au dizlocat bulbii. Ei, asta sa fie paguba ca doar nu am pus porumb!

 

N-am apucat sa dau pomii cu var ceea ce, recunosc, e un motiv de nemultumire caci mi se pare ca nu e pregatita curtea de primavara daca nu-s pomii manzgaliti corespunzator. Dar pana de Paste sper sa reusesc.

Fericirea are chipul tau ( draga iarna) !

Sau cum si-a petrecut consortul uichendul cu "prietena" lui lopata.

Sinistratele