Araci pentru legume

Nu stiu daca la voi aracii constituie o problema. La noi da. In absolut fiecare primavara ne tot gandim unde sa gasim araci mai seriosi, din lemn si al caror pret sa nu fie rasarit din cartile cu glume bune.
Ne-ar trebui araci potriviti pentru legumicultura ( rosii etc), de diverse lungimi, care sa se poata folosi atat in gradina cat si pentru plantele din solar.
Pana acum, pe post de araci am folosit diverse bucati de metal asa incat gradina arata la un moment dat asa cum mi-am imaginat intotdeauna ca ar fi aratat "Padurea spanzuratilor". E deprimant. zau!
Am cochetat o vreme cu a ahizitiona araci de la magazinele de bricolaj. Sunt sigura ca i-ati vazut. Sunt in general metalici si au un pret pe care daca il inmultesti cu, sa zicem, 50 de cuiburi de plante care ar avea nevoie de ei, ajungi usor la o suma serioasa. Apoi ( si nu pe principiul "vulpea daca n-ajunge la struguri zice ca sunt acrii" ) nu sunt foarte sigura nici de eficienta lor. Am remercat ca sunt doua tipuri: drepti si spiralati, ambele variante metalice. Din lemn au doar pentru flori de ghiveci si sunt foarte, foarte subtiri, inutilizabili in gradina.

Eu cred ca cei mai potriviti sunt cei din imaginile de mai jos, numai ca ei se vand undeva la Toplita si engros.

Ce as putea face cu 400 de bucati care costa 2500 de euro? Eu am o gradina mica, mai oameni buni care faceti araci! ( probabil ca as avea nevoie de 50) Si stau in Bucuresti, deci imi trebuie o sursa, localizata ceva mai aproape decat Toplita.  Recunosc ca mi-ar trebui si un pret mai mic decat 6 euro/arac.

Acum e randul tirului de intrebari: voi ce araci folositi? De unde i-ati luat? Sunt rotunzi, patrati? De lemn sau de fier?

Rasaduri

Cred ca am mai zis ca urasc din toata inima iarna desi m-am nascut in pragul ei. Ei bine pe mine ma enerveaza rau, dar rau de tot, natura moarta sau intrata in amortire iar pentru asta nu pot sa dau vina decat pe iarna.

Acum ca m-am "racorit" dand vina pe anotimpuri, va mai pot spune ca tai cate o zi din calendarul de birou cu emotia copilului care stie ca va primi o cutie maaare de bomboane pe 1 martie. Eu primesc primavara, nu bomboane dar eu ma multumesc cu primara si nu-mi trebuie niciun fel de bomboane.

Mai sunt 18 zile pana la sosirea primaverii, cel putin calendaristic. Vara ce vine are "agatate" o multime de planuri, acum sa vedem ce putem pune in aplicare si ce nu.

Pentru ca vine primavara, am pus si eu primele seminte pentru rasaduri ( puteti vedea ce soiuri am sadit in pagina asta). Am comis evident si prima greseala caci asa este cand citesti o gramada de informatie si nu stii sa discerni care e corecta si care nu. N-am acoperit rasadnitele cu folie ca sa nu faca mucegai, caci asa am citit. Anul trecut au fost acoperite si nici urma de mucegai dar acum m-a apucat pe mine sa aplic ce citesc.
Semintele au fost semanate pe 3 februarie. Deocamdata doar cele de castraveti au incoltit si incep sa scoata capsoarele. Restul ( tomate si ardei) protesteaza si inca n-au aparut. Desi sunt pe pervazul ferestrei ( deci intr-o incapere incalzita, ocazional acel geam se deschide. Si cred ca le-a fost frig, altfel nu-mi explic. Am rascolit putin pamantul sa vad care e statusul. Pare ca abia acum incoltesc. Pai abia dupa o saptamana? Clar le-a fost frig, deci nu faceti ca mine, inveliti-le cu folie pe care o puteti indeparta dupa ce plantutele au rasarit. Am invelit si eu tomatele astazi. Ardeii inca nu. Ma mai gandesc.
De mentionat ca toate aceste seminte au fost plantate pentru ca rasadurile sa fie ulterior transplantate in solar.

Pentru afara n-am semanat inca.

Poveste complicata

Un lucru este cert: nu e usor sa spargi un ou. Are coaja tare si contine calciu ( ca in reclama aia pentru pasta de dinti :)) ), asa ca nu e o treaba simpla nici macar sa-i fisurezi coaja, desi ai cioc. Cand esti inghesuit in interiorul lui, lucrurile devin si mai complicate. Si totusi se poate. Dupa ce te chinui corespunzator pret de vreo doua zile, impingi zdravan cu ghearele si se aude poc!poc! si gata. Esti afara.

Dai un chiot de invingator, pitigaiat, ce e drept, de la atata efort, dar e totusi un chiot de fericire si extaz. Incerci sa-ti limpezesti privirea, sa te uiti in jur, sa studiezi cu atentie conditiile meteo ( daca afara din ou ploua?). Descoperi doar intuneric. Iti vine sa urli de spaima: m-am nascut orb? Incerci totusi sa-ti ascuti simturile, poate reusesti sa zaresti ceva. Si da, zaresti...oua, multe oua, o mare de oua. Am iesit dintr-un ou ca sa dau doar de oua???!!! Simetrie perfecta pe lumea asta, zau!

De-acum deslusesti si sunete. Infundate, e adevarat dar parca mai auzi un alt piuit. Oare iti piuie urechile? ( Cine te-ar putea barfi pe tine, un pui abia iesit din ou?!). Nuuuu, nuuuu, nu! E un alt pui. Ahaaaa, ai si frati. Te lupti, prin marea de oua care te inconjoara sa ajungi la el. In jurul tau e vacarm: toate troznesc dar esti viteaz, nu-ti e frica si trebuie sa ajungi la fratele tau. Din cauza efortului pe care il faci ti se pare ca sunetul se multiplica si se aud piuituri din toate partile: sunt mai multi? si eu la care sa ma duc prima data...?

Te opresti. Ceva huruie si huruie tare, nu gluma. Oare o fi ragusit mama? Dar asta n-ar fi raguseala, ar fi o pneumonie curata! Apropos de mama. Tare ciudata! Nu tu urma de puf, cioc sau gheare dar in schimb face o caldura...trebuie sa fie de la sufletul ei mare.

Oooo,wow! Am orbit! Ce-i cu lumina asta? Si de cand mama are un capac? M-a clocit o cutieeeeee?!!!! O Doamne! Si ce-i cu mana asta? Ma ia pe sssuuuuuuusss! Nu vreau, nu vreau cu picioarele in spirt. E rece! Brrrrrrrrr, e rece rau!!!

Esti ametit. In jurul tau e ca la gara! Balamuc de nedescris: unul doarme, altul se plimba, altul isi cauta un loc mai bun. Eu...ametit in continuare insa o lumina puternica incepe sa ma aduca in simtiri. Hmmm...lumina asta degaja caldura. Sa ma dau mai aproape. Ce binecuvantare! Parca e alta viata, imi inghetasera ghearele de la spirtul ala. De ce m-or fi dezinfectat cu forta...ma ia cu somn, chiar daca e o galagie infernala in jur. Mai stau aici sub lumina sa ma usuc bine si apoi....apoi...zzzzzzzzz!zzzzzz!

==============================================
Sumar:

• aseara 36 si inca mai speram
• sunt jumatate gainuse si jumatate cocosei
• frumosi, pufosi si galagiosi si sanatosi
• procent de eclozare 63%
• mai putini pui cu gatul gol, de data asta ( probabil a fost mai mult material disponibil)

Solar actualizat

Incepe sa ma prinda chestia asta cu agricultura Eco pentru care consortul tot face lobby de o gramada de timp. Imi dau seama ca e extrem de important sa obtinem o cultura fara porcarii si chimicale. In fond, de ce n-am exploata la maxim ce ne ofera natura ca doar strabunicii nostri nu aveau toate soiurile de tratamente chimice...

Anul asta pare deci sa fie un an in care macar solarul va da o productie frumoasa si singurele chestii cu care "am trisat" au fost niste banale coji de oua puse la radacina plantelor ( si nu la toate pentru ca n-am putut consuma suficiente oua incat sa acoperim cererea ridicata de coji). In rest, au crescut ca din apa, evitand bietele cu toate mijloacele sa dea piept cu coropijnita care le-a atacat in repetate randuri. Unele au ajuns victime, altele s-au incapatanat sa se faca mari, sa rodeasca si sa se bucure.

Nu reusesc inca sa indic ce soiuri sunt mai potrivite pentru solar. Concluziile absolut preliminare la care am ajuns se refera la faptul ca toate soiurile merg bine ( ce surpriza! :)) ) in cazul in care le ingrijesti atent si le mai dai cate un "ajutor", gen coji de ou pisate.

Mi-am facut si butoi de apa de fantana in care am pus urzici. Duhneste de la distanta de te ia cu ameteala dar inteleg din lecturile mele permanente ca stropirea cu zeama de urzici diluata ( 1 la 10 ) protejeaza impotriva manei. Asa ca voi stropi cu ea, imediat ce timpul se imbuneaza, rosiile puse afara.

In ceea ce priveste castravetii, am senzatia ca o mana magica ii tot trage de mot pentru ca se vede cum cresc, efectiv peste noapte. Tot cei din solar, evident, pentru ca cei plantati afara abia acum incep sa "prinda aripi".

Fotografiile de astazi sunt facute weekendul trecut asa ca e foarte probabil sa existe schimbari ( speram sa fie schimbari in bine). Astazi sau maine insa voi avea ocazia sa-mi dau seama de progresul facut peste saptamana.

In gradina lucrurile merg ceva mai incet. Frigul de saptamana asta le-a incetinit probabil si mai tare dezvoltarea. Sa privim partea buna a lucrurilor insa: era nevoie de ploaie.

Vanatoarea de oua

Daca n-ati mai vazut gaini pasionate de speologie, atunci trebuie neaparat sa vizitati virtual poiata noastra ca sa le vedeti pe primele.

Cum adica ziceti ca n-avem pesteri? Pai nu e nevoie pentru ca avem gaini ale caror idealuri sunt mai presus de orice incercare disperata a stapanilor de a le potoli. Asadar, n-avem pesteri sa ne valorificam pornirile speologice? Nu-i nimic, sapam unele. Si ca sa nu se prinda astia care zilnic ne livreaza mancare si sa ne lase sa dam coltu' de inanitie, sapam undeva unde suntem sigure ca ei nu au acces: de exemplu sub cotet.

Zilele trecute am evaluat productia de oua a invinuitelor. Si avusesera o zi cu un singur ou ...Mai sa fie! Astea iar le ascund! Cam asa a sunat verdictul si acuzatele au ridicat creasta si ciocul nevinovate dar s-au uitat in alta parte, asa, ca si cand nu stiau nimic.

Au si ele motivatia lor pentru protestul asta ad hoc. Nu vor nici batute sa faca oua in alt cuibar decat in cel in care sunt ele obisnuite. Pentru ca acel cuibar nu e liber intotdeauna ( cand au ele chef sa se oua), intervine dilema: si eu unde-l fac, acum, ha?

Apar deci situatii tragi-comice ca cea de mai jos ( observati, va rog, cuibarul liber de langa):

Ideea e ca nu toate au curajul sa fie luptatoare. De ce sa te lupti cu alta doamna pe un loc "eligibil" cand poti foarte bine sa te duci sub cotet, sa sapi galerii si sa faci acolo oua, fara sa te deranjeze nimeni. E drept, e cam cald dar cautarile stapanilor pe sub cotet sunt imagini absolut...priceless! Deci, Coco, stai tu de 6, ca eu ma duc sa sap ( si sa fac un ou)!

Si tot intrebandu-ne noi unde-s ouale, la un moment dat o puica neagra a deconspirat intregul complot, pentru ca la iesirea din galerie a scapat un vinovat: "Cot-co-daaaac!"

Asa ca numaram vreo 5 oua scoase din galerii in cateva zile si doua vinovate identificate.

Pe langa anchetele despre care am relatat mai sus, am avut un weekend linistit si fara incidente, tulburat totusi pe alocuri de campania electorala facuta prin portavoce de candidatul PSD care a tinut musai sa ne spuna cu voce (foarte) tare care e platforma lui program. Nu contestam necesitatea schimbarii primarului, ba din contra o sustinem ( fiindca actualul n-a facut nimic pentru comuna aia) dar ne-am fi lipsit bucurosi de manelele cadru printre care erau presarate promisiunile electorale.

Din nou despre solar

Solarul nostru de incepatori se dovedeste a fi foarte bun. Nu e folia foarte bine intinsa, nici el perfect etans dar isi face treaba exemplar.

Am ajuns la capitolul legatul rosiilor. Ce de dezbateri! Evident opiniile mele si cele ale consortului sunt divergente. Din cauza asta a trebuit sa leg si sa dezleg rosiile de vreo trei ori. Am gasit eu o modalitate de legare care mi s-a parut foarte eficienta din cauza ca nu necesita araci si mai si sustine planta foarte bine. S-a dovedit stiintific ca nu am "inventat roata" in comuna pentru ca, odata ce au vazut cum am legat, toti localnicii au decretat ca asa le leaga si ei. Pai si bine oamenilor, chiar trebuia sa caut solutia asta online? Nu puteati sa impartasiti si voi experienta? Doamne, ce oameni zgarciti cu impartitul know-how-ului pe care il detin!

Chiar si cu "aprobarea" obtinuta din partea comunitatii, consortul tot n-a fost de acord ca asta e cea mai buna metoda. Asa ca am stat vreo doua zile cu jumatate din rosii legate pe arac si cealalta prin "infasurare spiralata" ( nu stiu ce alta denumire smechera sa-i dau metodei de legare aplicata asa ca am inventat pur si siplu una).

Dupa o zi, am mai reusit sa mai "cuceresc" cateva fire din jumatatea de solar pe care consortul o decretase ca fiind aia care ramane legata pe araci. Desi mi-a repetat intr-una ca sigur plantele vor ajunge sa fie prea grele pentru legatura aia si legatura o sa cedeze si tot vor avea nevoie de arac, parerea mea a ramas neschimbata: pana la noi descoperiri internetistice, aceasta e cea mai buna modalitate:

Intre timp solarul nostru a capatat si o usa in partea din spate si acum aerisirea este asigurata pe deplin. Plantutele au fost foarte fericite mai ales in contextul unor temperaturi de 32-33 de grade la umbra care in solar se transformau probabil in 40. Asa ca toata lumea e multumita, mai ales ca tot au ramas cateva fire de rosii care sunt legate cu arac.

Din ce am studiat pana acum, rosiile Marissa merg cel mai bine in solarul nostru. Sunt aproape toate inflorite si una dintre ele, mai precoce de felul ei, a legat si rod.

Fotografia e facuta foooarte de aproape asa ca nu va ingroziti , va rog, marimea rosioarei e de un varf de deget :))

In solar merg foarte bine si castravetii. Primele rasaduri, luate din piata, s-au inaltat frumusel si au flori ( si implicit mici castraveti):

A mai plantat consortul si cateva fire ( vreo 7 cred) din rasadurile crescute de noi pe balcon la Bucuresti. A doua zi erau vesele si incantate de noua lor locuinta, unde-i cald si bine.

Acestea sunt noutatile legate de solar. In afara lui, ciripit de pasarele, zumzet de albine, greieri cantatori si...a iesit fasolea. Cred ca e din categoria aia pe care o cumparase Jack pentru ca se inalta vazand cu ochii. Dar despre ea si alte plante de afara, intr-un episod viitor.

Sfarsit de aprilie