marți, 21 mai 2013

Anul acesta in solar

Din cauza faptului ca solarul nostru a fost umplut cu sarg cu usturoi de catre Consort  ( pe care cu greu s-a decis ulterior sa-l scoata! ), anul acesta am intarziat mult cu lucrarile. N-am mai fost la fel de organizati ca anul trecut in plantare si, prin urmare, avem rosii de toate marimile si soiurile. Ei am exagerat, nu-s chiar de toate soiurile, sunt doar de toate marimile! :)

Soiurile ( si hibrizii ) plantati acum in solar sunt in ordine aleatorie: Precos, Inima de bou, Ghittia, Alvaro.
Primele tomate care si-au castigat locul au fost cele de la Alvaro, vreo 7-8 la numar. De aceea astazi ele sunt cele mai mari si cele mai inflorite. Restul sunt de diverse dimensiuni asa ca le-am legat doar pe acelea unde legatul era necesar, pe restul le-am lasat sa mai creasca.

Nu sunt multumita de faptul ca nici anul acesta n-am reusit sa-mi achizitionez o ata de palisat mai de soi. Am una dar e cam anemica asa ca nu ma bazez pe ea. Anul trecut am legat rosiile din solar cu rafie lata. Pe timpul verii si al caldurilor toride rafia legata de arcadele solarului a cedat si am avut surpriza sa gasesc cateva plante la pamant. Unele s-au rupt grav.

Sunt multumita in schimb ca am reusit sa montam instalatia de picurare. Pentru ca am fost novici, si aceasta mai are nevoie de ceva ajustari dar le vom face cel mai probabil in toamna. Acum o lasam asa ca sa nu stresam plantele inutil.

Duminica le-am dat tomatelor din solar si o portie hranitoare de zat de cafea si un pumn de coji pisate de oua. Sunt chiar curioasa in ce masura tratamentul mentionat  va imbunatati vigoarea plantutelor.
Le-am si copilit pe cele mai mari de cateva ori. E incredibil cati copili fac tomatele din solar. Tot copilindu-le si "bibilindu-le" la orele diminetii, duminica, am descoperit si faptul ca una dintre tomatele Alvaro a produs deja primul fruct.

Intrebare: am inteles ca dupa ce planta dezvolta primul etaj de fructe ar trebui sa-i rupem frunzele pana la acesta?

Cateva poze facute in mare, mare viteza inainte de plecare:
Tomatele Precos ( doar 6 fire in solar, restul afara)

 
Tomatele Alvaro ( vreo 7-8 la numar; una a fost casapita de coropijnita)


 
Prima rosioara Alvaro: forma interesanta, pare a fi din aceea carnoasa.

luni, 13 mai 2013

Experimentul 1 - actualizare

Am promis saptamana trecuta ca voi povesti in detaliu despre rezultatele Experimentului nr. 1 din anul curent: mazarea si fasolea oloaga. In timp ce-i analizam rezultatele mi-am adus aminte ca pe langa Experimentul nr 2: fasole urcatoare la PET am mai facut anul acesta si un al treilea experiment, numit plastic Morcovi pe banda. Asa ca va mai sunt datoare si cu detaliile pentru cel de-al doilea si respectiv al treilea experiment.
Astazi insa vom vorbi despre cel dintai. Daca va aduceti aminte la  momentul semanatului am cumparat asa, in viteza plicuri de seminte de la Starsem si de cand le-am vazut, dupa desigilarea plicului am avut oarece indoieli, cel putin in ceea ce priveste fasolea.
Daca boabele de mazare aratau, sa zicem, rezonabil, boabele de fasole oloaga erau sparte, in cele mai multe cazuri. Cu toate acestea le-am semanat in trei parcele, doua de mazare, respectiv una de fasole. Am semanat cateva boabe, cel mult cinci, in fiecare cuib.
Au rasarit destul de greu si cu multe goluri, adica au fost cuiburi unde n-a iesit nicio plantuta, cuiburi cu doar o plantuta iar fasolea a inceput sa-si arate lipsurile inca de la inceput. Din tot razorul a iesit initial un singur fir, este adevarat viguros si plin de viata dar unul singur. Am semanat 6-8 cuiburi!
Ulterior au inceput sa mai scoata capul din pamant cateva fire dar toate erau extrem de firave iar boaba din care incoltisera era efectiv putreda. M-am uitat luung la ele si am ajuns la concluzia ca sunt irecuperabile. Ulterior s-a dovedit ca in afara vrejului viguros rasarit initial, un singur vrej iesit dintr-un bob aproape putred a facut frunzulite si pare sa mearga bine dar n-o sa am asteptari uriase.
Singura explicatie pe care am gasit-o pentru esecul rasunator a fost  ca probabil semintele erau vechi sau au fost depozitate precar ( de Starsem sau MegaImage, nici nu mai conteaza). Ideea e ca sper ca vrejul sanatos sa produca macar pentru seminte la anul. Yep, inca sunt optimista si daca ma gandesc bine as putea sa seman un plic nou de seminte de oloaga. Nu-i timpul trecut, e doar mai,abia a inceput sezaonul de plantare afara.
 
Cum mazare lucrurile stau diferit dar nu extraordinar de diferit. Asemenea fasolei, mazare a rasarit destul de greu, cu goluri ( cuiburi fara niciun fir) dar macar am in jur de 10 cuiburi hotarate. Cata mazare o sa recoltez eu de la 10 cuiburi? Habar n-am, probabil un borcan...:))). De mentionat ca am plantat doua plicuri pe doua razoare deci ar trebui sa fie mult mai multa.
Saptamana aceasta am urcat-o pe niste miniaraci pentru ca incepuse sa se agate pe tot ce prindea in jur, mai ales pe buruieni. Buruienile le-am scos si mazarea am cocotat-o pe araci. Cand indeplineam aceasta din urma sarcina am observat cu incantare ca a inflorit:
Ei, macar asta, mi-am spus ca si asa fasolea si-a luat concediu pe nepusa masa!
Asa ca acum incerc sa-i creez o atmosfera placuta si multumitoare ca sa produca si ea macar seminte pentru anul urmator.
In gradina de flori margaretele s-au desfasurat in toata splendoarea:


Vestea proasta este ca n-am avut timp sa ma ocup de iarba din jurul lor asa ca weekendul viitor o sa fie mai mult cu sapa in mana. Pamantul este ingrozitor de crapat, nici nu stiu cum fac bietele plante sa supravietuiasca.

Ne-am ocupat si de solar caci ii mai eram datori cu plantarea a jumatate din rasaduri. Acum este plin ( daca nu cumva mai decide coropijnita sa-l praduiasca) si este udat la picatura.

 

vineri, 10 mai 2013

Experimentul 2

Pentru cei care au deschis televizoarele mai tarziu, experimentul nr 1 al anului 2013 a constat in semanatul de mazare si fasole oloaga. O sa va povestesc saptamana viitoare despre rezultate, ca sa fie si cu poze multe.

Normal ca nu-mi da pace curiozitatea asa ca am dat startul experimentului nr. 2. Tot cu fasole dar de data asta fasole cataratoare. Semintele au provenit de la un producator descoperit de curand si cu care am avut rezultate multumitoare: Novasem. Surpriza a constituit-o culoarea semintelor, cel mai pur roz cu putinta. M-am uitat asa cu neincredere la ele si la culoarea lor turbata pentru ca nu mai vazusem pana atunci fasole roz decat in desene animate. Apoi am ridicat din umeri si mi-am zis ca probabil samanta e tratata si asa a capatat culoarea dubioasa. Acum daca si plantele vor produce tot boabe sau, mai rau, tecute verzi, ramane de vazut.

Am hotarat sa experimentez cu fasolea fiindca e cataratoare si m-am tot uitat zilele trecute la gradinile verticale disponibile in sute de imagini pe net. Ma fascineaza asa tare gradinile asteaincat m-am hotarat brusc si de nicaieri ca oricum nu mai aveam unde sa plantez fasolea asa ca anul asta o voi cultiva la pet. Nu am curaj inca sa ma apuc de spanzurat sticle cu plante pe pereti dar voi pune fasolea sa se urce pe stalpii prispei de la vechea casa batraneasca, pana pe acoperis daca vrea numai sa vad eu ca face treaba, nu de alta de mai am un pliculet din acelasi soi.

In imaginea de mai sus se vad cele 5 pet-uri cu fasole, plantata acum vreo 5 zile, pe care le-am udat corespunzator si le-am lasat sa vad in ce masura se hotarasc sa produca fasole roz.

Aveam planuri extinse si in privinta capsunilor cu care as fi vrut sa incerc macar cativa stoloni la sticla dar fiindca deja au inflorit, ramane pe primavara urmatoare, anul asta i-am ratat.

Bonus picture: primul trandafir care promite in primavara asta.

marți, 7 mai 2013

Dupa atatea zile libere

Au fost multe, intr-adevar, dar au trecut cu o viteza ametitoare. Cumva timpul trece altfel, are alta dimensiune atunci cand e petrecut in mijlocul plantelor si in consecinta zilele se scurg rapid si niciodata nu apuci sa faci tot ceea ce ti-ai propus.
 
Pe principiul "cooperativa munca in zadar", dupa doar cateva zile si foarte putini stropi de ploaie, florile mele erau iar ingropate in iarba, motiv pentru care am petrecut o zi intreaga smulgand-o si  incercand sa dau o fata comerciala gradinii.



Am reusit si performanta de a da pomii cu var, e drept cu ajutor de la terti. Intr-un final aratau bine si pregatiti de Paste:
 
Teiul plantat in primavara aceasta are deja frunzulite
 
Cires serios care va rasplati stapanii cu cirese
Parul plantat de Consort


 
Prunii destinati productiei de tuica
Se pare ca anul acesta vom manca in sfarsit cirese, pentru ca pana acum domnul din imagine ne-a tras clapa si ba n-a produs nimic ba a produs doua cirese pe care le-au facut disparute autori necunoscuti:
La capitolul zarzavaturi si verdeturi, aparent cultura de marar va depasi toate asteptarile. Nu numai ca a iesit prin toate straturile si pe unde a mai gasit el de cuvinta, dar am mai plantat si noi o parcela intreaga, sa fie:
Eh, noi sa fim sanatosi ca mai impartim prin vecini asa cum facem acum cu usturoiul Consortului, pus strategic in toamna in solar. Acum ne chinuim sa scapam de el ca sa putem pune rosii in weekendul care vine.

Plimbarea pe la neamuri ne-a adus vreo 50 de rasaduri frumoase de tomate Precos, programate vineri la plantare. Ei bine, nu le vom planta vineri caci tocmai am observat ca e ditamai sarbatoarea, asa ca vor astepta sambata. Sper sa nu le dauneze. Am mai capatat rasad de petunii si rasad de ( speram noi) gogosari. ( gospodina in cauza a amestecat din greseala ardeii grasi cu gogosarii si cu ardeii capia si nu mai stia exact care cum sunt. Cum ziceam, speram sa creasca gogosari. Daca sunt ardei altfel, asta e, ne vom accepta linistiti soarta.) Tot in peregrinari am invatat o metoda noua de plantare in gradina a rosiilor si ardeilor pe care o sa v-o putem prezenta dupa weekend cand intentionam s-o aplicam.

Nu in ultimul rand: Hristos a inviat!

 
Floarea miresei
Irisi

Margarete gata sa infloreasca

 
Glicina la debutul perioadei de vegetatie

luni, 29 aprilie 2013

Duminica de lancezeala

Ma straduiesc sa fiu un bun crestin dar am o problema cu sarbatorile si cu duminicile. Pentru ca nu poti face mai nimic. Ba da, poti sa te uiti lung si cu jind la cat de multe trebuie facute, sa socotesti in gand cat de putin timp ai pentru gradina in fiecare saptamana si intr-un final sa te enervezi corespunzator.

Weekendul asta am ajuns de vineri. Am facut "inventarul" fiecarei plantute pe care am reusit s-o mai zarim dupa care ne-am asezat resemnati pe terasa, ca era deja seara. Apatic, am mai repicat, la lumina becului vreo 28 de fire de rosii.
Iarba era "cat casa" deja, desi toata saptamana trecuta n-a fost strop de ploaie. Buruienile insa zici ca se alimenteaza cu aer...
Asa ca a doua zi m-am inarmat rudimentar cu o sapa si am purces la starpirea balariilor in gradinuta de flori. Atat de multa iarba si atatea buruieni au fost incat indepartarea lor mi-a luat toata ziua, si inca lucrurile nu stau cum ar trebui.
Pe langa febra musculara crunta si oboseala pe masura, am gasit totusi timp sa ma bucur de lalelele care infloresc pe rand:



 
Consortul a fost si el foarte ocupat. A tuns munti de iarba, a sudat diverse si a montat, cu pretiosul meu ajutor :D, instalatia de picurare din solar.
 
Cele mai fericite au fost gainile pentru ca tot weekendul au fost rasfatate cu iarba proaspata. Au cantat si racait non stop. Doar seara motaiau cu gusile pline pe unde nimereau, pana luau decizia inteleapta de a merge totusi la culcare.
 
Alte noutati ar fi referitoare la mazarea si fasolea pe care le-am pus saptamanile trecute si care in sfarsit au rasarit. Nu toate cuiburile au iesit dar inca mai sper sa vad razoarele pline. Optimism debordant, ce sa-i faci?!
 
Acum numaram orele pana la minivacanta pe care o vom petrece in mare majoritate in mijlocul plantelor. Desigur, pana vin sarbatorile.

luni, 22 aprilie 2013

Ta-dam!



In sfarsit am reusit sa vad ce culoare are, dupa aproape 4 ani de asteptari si mare pericol de a o scoate pur si simplu. E superba, doar superba. A starnit invidie si printre surate motiv pentru care si "altii" s-au grabit sa infloreasca pentru a spori concurenta


"Unii" sunt doar imbobociti dar promit serios, fapt care m-a determinat sa cred ca le-a priit tunsoarea aplicata in primavara asta. Pana nu-mi mai iau cel putin una, nu ma las.

Sa aveti o saptamana minunata!

joi, 18 aprilie 2013

Rasaduri in 2013

E timpul sa va prezentam rasadurile noastre. Avem rosii ( Alvaro F1 - hibrid, Inima de bou si Ghittia - soiuri). Avem ardei gras si ardei capia ( Alexandru). Mai avem vinete - Alexandra (! - cred ca au ramas in pana de idei si creatorii astia de soiuri).
Nu avem castraveti pentru ca au murit la ultima rafala de iarna, bietii de ei.
Avem pentru prima oara si ceva rasaduri de flori. De mare succes se dovedesc Craitele si Garofitele, de mai putin succes se dovedesc Petuniile.
Tomate Alvaro si Inima de bou ( insamantate si repicate la momente diferite. De aici si dimensiunile diferite)

Tomate Inima de Bou

 Tomate Ghittia
In stanga un ardei gras Karpatian

Si restul de ardei grasi

Ardei capia Alexandru

Vinete Alexandra

Craite gata de repicare

Multe Craite gata de repicare

Petunii
 
In weekend mi-am planificat sa plantam in solar rosiile Alvaro pentru ca sunt cele mai mari. Poate si o parte din rasadurile mai puternice de Inima de bou. Astazi as vrea sa repic macar ardeii capia si sa mai aman putin vinetele desi cresc si ele vazand cu ochii si nu stiu cata" rabdare" vor mai avea sa stea la gramada.
Tomatele Ghittia sunt si ele gata sa fie separate. Numai eu nu gasesc, bietele de ele, timp pentru toate.
 
Floricelele trebuie si ele mutate individual si sper ca macar cele cateva petunii pe care le am sa fie frumoase si colorate.

luni, 15 aprilie 2013

Subzidirea

Nu va asteptati acum sa urmeze un post despre executia unor lucrari de catre profesionisti, deoarece veti fi dezamagiti.
Lucrarea a fost facuta de Consort ( plus vreo doi neni din zona), care are mai multa treaba cu contabilitatea decat cu constructiile dar important este ca are vointa.
Asadar, se da urmatoarea problema: una bucata casa construita prin anii 70 de catre bunici, cu materiale mai putine pentru ca "nu erau bani atunci" si cu o fundatie care se duce doar vreo 50 de cm in pamant. Se da si una bucata mar, plantat aiurea, la cca 1,5 m de casa.
Rezultatul celor doua a inceput sa se vada de cativa ani dar acum s-a accentuat si s-a concretizat in nu mai putin de 3 fisuri serioase in fundatia si asa plapanda. Mai departe, peretele din spate al casei a preluat fisurile si le-a intins corespunzator. Asa ca ne-am zis ca e musai sa facem ceva, care s-o mai tina in picioare cel putin cativa ani, pana vom dispune de fonduri suficiente pentru a incepe casuta mult visata.
Solutia a fost sa fie sapate "pahare" adica niste gropi mai late, in jurul fiecareia dintre fisuri. Daca am fi sapat pe toata latura casei am fi riscat sa zlabim rezistenta precara a fundatiei si sa ne trezim cu intregul perete prabusit.
 



 
Tinta declarata a fost de a ajunge sub fundatie, eliminat radacini buclucase si turnat un fel de suport ( sau "picior") pentru ca fundatia astfel blocata si sustinuta sa nu se mai lase largind fisurile sau producand altele noi.
Unul din nenii mentionati mai sus a executat cu precizie treaba asta si cu multi muschi implicati. Muschii i-a alimentat riguros cu cateva pahare de tuica sau bere, depinzand de chef.
In timpul lucrarilor am eliminat toate radacinile obraznice pe care domnul mar le trimisese pe sub casa si dupa cum veti vedea, grosimea lor e semnificativa.
 
 
Dupa ce au fost indepartate radacinile vinovate, sub fundatie s-a pus fier  si s-a turnat betonul, facut de aceeasi muschi vanjosi ai lui nenea.
 
 
Intr-un final, lucrarea a aratat asa si speram sa tina fisurile in frau, cel putin pentru moment:
In ultima imagine se poate vedea si marul vinovat.

Subsemnata si-a petrecut weekendul dezgropandu-si florile din iarba care a crescut cu nemiluita. Probabil m-au apreciat pentru gestul meu si m-au rasplatit pe masura efortului: