Duminica de lancezeala

Ma straduiesc sa fiu un bun crestin dar am o problema cu sarbatorile si cu duminicile. Pentru ca nu poti face mai nimic. Ba da, poti sa te uiti lung si cu jind la cat de multe trebuie facute, sa socotesti in gand cat de putin timp ai pentru gradina in fiecare saptamana si intr-un final sa te enervezi corespunzator.

Weekendul asta am ajuns de vineri. Am facut "inventarul" fiecarei plantute pe care am reusit s-o mai zarim dupa care ne-am asezat resemnati pe terasa, ca era deja seara. Apatic, am mai repicat, la lumina becului vreo 28 de fire de rosii.
Iarba era "cat casa" deja, desi toata saptamana trecuta n-a fost strop de ploaie. Buruienile insa zici ca se alimenteaza cu aer...
Asa ca a doua zi m-am inarmat rudimentar cu o sapa si am purces la starpirea balariilor in gradinuta de flori. Atat de multa iarba si atatea buruieni au fost incat indepartarea lor mi-a luat toata ziua, si inca lucrurile nu stau cum ar trebui.
Pe langa febra musculara crunta si oboseala pe masura, am gasit totusi timp sa ma bucur de lalelele care infloresc pe rand:

 

Consortul a fost si el foarte ocupat. A tuns munti de iarba, a sudat diverse si a montat, cu pretiosul meu ajutor :D, instalatia de picurare din solar.

 

Cele mai fericite au fost gainile pentru ca tot weekendul au fost rasfatate cu iarba proaspata. Au cantat si racait non stop. Doar seara motaiau cu gusile pline pe unde nimereau, pana luau decizia inteleapta de a merge totusi la culcare.

 

Alte noutati ar fi referitoare la mazarea si fasolea pe care le-am pus saptamanile trecute si care in sfarsit au rasarit. Nu toate cuiburile au iesit dar inca mai sper sa vad razoarele pline. Optimism debordant, ce sa-i faci?!

 

Acum numaram orele pana la minivacanta pe care o vom petrece in mare majoritate in mijlocul plantelor. Desigur, pana vin sarbatorile.

Incercari pentru anul curent

Ca orice gradinar wannabe care se respecta, weekendul trecut am inceput experimentele.

Pentru prima data am semanat mazare si fasole oloaga. Am urmat indicatiile scrise pe plicurile de la Agrosel, atragandu-mi astfel critici rostite sau nerostite din partea vecinilor care ne-au vizitat ( v-am mai explicat ca pe noi ne viziteaza invariabil cate cineva din vecini in fiecare weekend. Probabil pentru ei e un fel de distractie de sfarsit de saptamana sa vada cum novicii isi prind urechile in cultura legumelor. Daca nu vrei sa faci ca ei, e nenorocire. Incep sa bombane, sa vocifereze, dau ochii peste cap si-ti spun ca nu va iesi nimic. Tu te incapatanezi sa faci ca tine si cum scrie pe plic. Ei comenteaza. Si asa o tii toata ziua. E posibil sa fie doar noroc chior dar de obicei ceea ce scrie pe plic e si corect, desi sa te fereasca sfantul sa le trantesti vreun "vezi ca a fost mai bine cum am facut eu?" ca  debuteaza cu repeziciune un sir nesfarsit de critici la adresa modului in care ai ales sa faci semanatul, asezonate pe alocuri cu o multitudine de noi instructiuni pe care atat interlocutorul cat si tu stiti foarte bine ca nu le va urma nimeni, niciodata)

 

Reluand, am plantat mazare si fasole oloaga. Ambele din plicuri de la Agrosel pentru ca din acestea am gasit in primul magazin in care am intrat ( adica intr-un Mega Image - in cazul in care n-ati stiut chiar si ei vand seminte :)).

 

Modalitatea de plantare a urmat instructiunile de pe plic. Cuiburi pe doua randuri, la distante rezonabile. De mentionat ca am fost dezamagita de calitatea semintelor de fasole. Multe erau sparte deci banuiesc ca nu sunt sanse mari sa rasara ceva din ele. Eu le-am aruncat acolo totusi, fiindca speranta da coltul ultima, intotdeauna.

 

Consortul s-a indeletnicit cu sapatul gradinii. A rezultat o gradina sapata dar s-a lasat si cu dureri de sale de toata frumusetea. Important este ca s-a realizat planul :) Mai jos dovada ca lucrurile avansau in cursul zilei de sambata.

 

In materie de flori, m-am bucurat ca un copchil care vede bomboane prima data pentru ca au inceput dragutele sa faca ce stiu ele mai bine:





Chiar si lalelele se pregatesc de inflorit. Cele mai multe aveau boboci. In imaginea de mai sus este una dintre cele plantate toamna trecuta si sper eu sa fie galbena ( spun sper fiindca plantez diverse de care mai uit :) si imi amintesc ca le-am plantat abia atunci cand rasar. Am mai plantat de curand si lalele albe si rosii.

Cum am tuns Clematita

Va voi spune de la inceput ca prin "tuns" se va intelege mai degraba "curatat" pentru ca cel din urma termen include toate operatiunile facute asupra singurei clematite pe care o am in prezent.
Mentionez, in plus, ca daca aceasta supravietuieste "aranjamentelor" facute cu foarfeca atunci intentionez sa mai plantez cel putin doua, una alba si una roz. (shhhhh, nu-i spuneti asta Consortului!).
In orice caz, si daca i-am facut rau primei, pe celelalte doua tot le voi planta :) Asta asa ca sa nu existe dubii.

Clematita mea existenta are culoarea mov. E foarte draguta dar s-a dezvoltat disproportional in vara trecuta, ajungand la peste 2,2 m. Acest aspect adaugat la faptul ca tocmai s-a sfarsit iarna, au facut ca biata mea Clematita sa arate intr-un anume fel, nu prea placut privirilor.
Asa ca fara prea multa documentare anterioara, m-am decis s-o curat ( asta incluzand si o tunsoare de primavara).
Incepand sa curat uscaturile, am constatat ca are deja mugurasi noi-nouti, astfel incat am decis sa purced cu mare grija in ceea ce priveste taierile. Am incercat sa indepartez doar acele tulpini pe care nu existau muguri ( sau erau foarte putini) si care erau vadit uscate sau aproape uscate. O fotografie ( nu foarte reusita) facuta dupa ce am tuns cateva mladite:

 

I-am scurtat si din inaltime, nu prea mult ca nu m-am indurat de ea. Acum are probabil vreo 2m :). I-am curatat toate frunzele uscate pe care sper eu, nu le folosea ca pe un soi de cojoc pana la aparitia soarelui. Asa ca dupa intreaga operatiune avea un aspect mult mai frumos si mai primavaratec. De atunci au trecut vreo 10 zile. Urmeaza sa va spun dupa weekendul viitor daca i-am facut bine sau sunt la faza in care detin -(minus) o clematita :).

I-am mai tuns si niste crengute care cresc de langa muguri dar nu de tot, ci doar jumatate.

 

 

 

Ca sa nu fie doar ea traumatizata am mai tuns niste "cataratoare" de prin gradina, dar in cazul lor tratamentul a fost mult mai putin radical.

Solarul prinde viata

Probabil va imaginati cat de grele au fost pentru noi zilele care au trecut. Cum sa stai degeaba si sa te uiti luuuung pentru ca n-ai voie sa faci nimic??? Pai si cum ramane cu "munca innobileaza"?

Am "ciupit" totusi cateva ore vineri si alte cateva sambata, pana a inceput sa ploua zdravan si suficient cat sa ne oblige sa ne oprim din gradinareala. Cu toate astea va putem povesti despre locuitorii celebrului nostru solar de incepatori.

Am cumparat 30 de rasaduri de rosii si 5 rasaduri de castraveti. Rosiile sunt soiuri hibride: Marissa, Cristal si Kiveli si promit sa faca fructe gustoase, asta daca nu cumva o dam noi in bara cu ele din cauza de lipsa de experienta.
Solarul nostru care ni se parea mititel a "inghitit" pe nerasuflate firele de rosii si castraveti si mai vrea, domnule, mai vrea cel putin vreo 15. Astea 15+ vor fi cu siguranta alt soi pentru ca incercam sa identificam unul ( sau mai multe?) care sa ne placa si ale carui seminte sa le pastram pentru la anul pentru a ne face propriile rasaduri. Aveti sugestii privind alti hibrizi?

Pana ne dumirim de care mai luam, o sa va spun ca pe-astea le-am plantat cu sfoara, ca sa nu facem din randul de tomate un zig-zag de toata frumusetea, la o distanta de 40 de cm intre cuiburi si 70-80 de cm intre randuri. Speram sa fie corect asa sau aproape corect pentru ca cercetarile internetistice ulterioare au aratat ca distantele astea variaza. Ei, experimentam si ce gresim reparam anul urmator.

Le-am plantat vineri seara si erau cam lesinate bietele de ele dar luni seara cand am reusit sa "ne revedem" erau vesele si unele aveau boboci. In solar era o caldura de te lua cu lesin, semn ca e etans si ca in mod clar trebuie sa primeze starea de bine a plantelor si nu cea a gradinarului. Luni seara le-a mai dat consortul o portie de apa de fantana si erau asa vesele si ferice de ziceai ca sunt la banchet. Te pomenesti ca incep vreun chef pe-acolo in lipsa "parintilor".

Si acum fotografiile doveditoare:

In ultima imagine sunt, desigur, castravetii. De rasa. Rasa de castraveti pur sange :)). Fertilizarea solului a fost realizata cu caca de gaina de calitatea I. De la niste gaini cu multa personalitate. E drept ca doar dupa am aflat ca trebuia sa fie un caca ceva mai vechi dar vad ca d-rele n-au patit nimic asa ca poate scapam de dezamagiri.

Aseara, daca tot n-aveam voie sa facem nimic nimic ( !!!) am facut poze si cepei si usturoiului plantat cu sarg de consort. Prima runda de ceapa si usturoi a si iesit si se rasfata zglobie la soarele asta capricios. Totusi nu pare ca productia ar fi cumva deranjata de ploaie.

Astazi am un program de gradinarit bucurestean, adica facut la balcon. Castravetii si dovlecii sunt gata de repicare de vreo doua -trei zile asa ca nu mai pot sa aman, nu de alta dar aseara i-am gasit aproape lesinati de sete dupa cele cateva zile libere. Cred ca-si fura apa unul altuia acolo in cutiuta cu rasaduri.

Proiectul "Gradina de flori" - episodul 2

Va mai amintiti probabil ca in toamna am demarat cel mai ambitios proiect al meu - o gradina frumoasa de flori in fata casei batranesti. V-am povestit despre asta in primul episod al epopeii deci daca nu va mai amintiti, va invit sa trageti cu ochiul ca sa vedeti cum incepe povestea...

 ...care continua astazi cu un nou episod.

Am ajuns la casuta noastra abia ieri dar important e ca am ajuns. Tare mi-e drag ca e totul verde si prinde viata. E incredibil cum natura renaste in fiecare primavara si pe mine una reuseste sa ma surprinda cu minunile ei in fiecare an. Nu-s eu asa experta in floricultura ( sau cum s-o chema activitatea asta) dar am ramas cu gura cascata in fata a ce am realizat cu manutele astea doua ( vorba lui Florin Calinescu pe la inceputurile PROTV). Dupa ce mi-am revenit din uimire, recunosc cu mana pe inima ca m-am umflat in pene precum Milica in zilele lui bune.

Sa va arat despre ce bat eu campii aici

Astept cu nerabdare sa infloreasca ambele soiuri de lalele, plus cele mai vechi  ( ale bunicii) pe care le-am transplantat la fel de artistic. Cu aceasta ocazie am constatat si ca mai multe flori m-au fentat si si-au ascuns de mine bulbii in toamna. Au rasarit acum exact acolo unde au vrut ele ceea ce, evident este in totala contradictie cu planul meu de gradina organizata. Va trebui probabil sa ma apuc de pus diverse semne iar in toamna sa le vanez si sa le pun, domnule, in randul lumii. Ce, fiecare e de capul lui in gradina aia?

Am mai constat ca a rasarit si margaritarul. Tot haotic pentru ca eu am uitat cu desavarsire de el. Si daca n-as fi uitat tot n-as fi stiut exact cum sa-l mut. Acum m-am prins ca e tot din categoria bulboaselor si va primi ca toate celelalte "rasculate " un semn pentru ca in toamna sa il mut regulamentar, unde trebuie. Nu stiu exact unde este acest "unde trebuie " dar am o gramada de timp sa ma decid.

Pe langa toate cele de mai sus tin sa va spun ca iar am dat iama intr-un magazin de bricolaj. Tineti minte ca ziceam ca daca intru intr-unul de-asta nu ma mai poate opri nimeni. M-am oprit eu de data asta dar numai dupa ce am insfacat un pliculet cu vreo suta de bulbi. In apararea mea, erau niste bulbi mici ( dar veseli).

Asa ca am adaugat minunatei mele gradini urmatoarele sortimente, cu speranta maaaare ca vor si rasari

20 de Anemone coronaria de Caen

20 de Oxalis Deppei Iron Cross

20 de Sparxis mix

20 de Allium Moly

20 de Triteleia Brodiaea Queen Fabiola

N-a existat niciun criteriu dupa care le-am ales, cu exceptia unei poze reusite care insotea bulbii. Culori multe si variate, adica ce imi doresc eu de la gradinuta mea ( am inceput s-o alint, e grav!). Cea mai tare faza e ca am constatat ca Allium Moly e de fapt un soi de ceapa de provenienta franceza, careia i se mai spune ( atentie!) "usturoiul de aur " si care, ta-dam!, e comestibila. Va servesc?

Am mai plantat si gladiolele alea pitice, despre care v-am vorbit cu alta ocazie ( vedeti bulbii in prima poza daca n-ati citit postarea.

Acus, fiindca a fost o postare luuuunga cat o zi de post va avertizez ca ma mananca degetele crunt si voi reveni in scurt timp cu o postare ( la fel de detaliata) despre solarul ( THE SOLARUL) consortului.

V-am țucat.

Ne-am tuns!

A dat Doamne Doamne putin soare asa ca putem declara cu mana pe inima ( si cu speranta ca nu ne inselam ) ca a venit in sfarsit primavara. Desi asta reprezenta un motiv serios de petrecere am zis s-o lasam mai usor cu chefurile si sa ne apucam de curatenie pentru ca biata noastra curte arata ca dupa taifun. Crengi cazute, plante degerate, vegetatie uscata atarnand de prin toate partile – ce sa mai, ca intr-o ecranizare dupa Stephen King – te asteptai oricand sa apara fantomele.

Asadar ne-am apucat cu simt de raspundere de treaba. Mi-am cautat foarfeca aia cool si m-am pus pe frezat trandafirii. Bietii de ei, au degerat pana aproape de pamant asa ca i-am scurtat destul de mult. Avand in vedere insa ca e spre binele lor, m-am consolat rapid. Tunsul asta al trandafirilor e treaba serioasa. Domniile lor beneficiaza de niste tepi uriasi care au zdrelit fara mila mana ingrijitoarei ( na, ca sa-mi mai fie mila de ei alta data!) dar una peste alta i-am invins si acum arata precum micul Sadoveanu, in Domnul Trandafir, adica tunsi chilug.

Pe de alta parte, a fost momentul verificarii. Cum din cand in cand ma dureau prea tare bataturile facute la maini de foarfeca de tuns, mai faceam cate o vizita pe la diverse plantute ca sa vad cum au iesit din iarna. Pe aceasta cale trebuie sa va anunt, mandra, ca au iesit toate plantutele din Proiectul Gradina de flori si ca se inalta semete catre soare. Si cand vor inflori....vor fi clar splendide!

 Lalele "Queen of night" dungate

 Zambile batute

Privire mai de ansamblu :)

Drept este ca nu-mi pot explica de ce n-au iesit chiar in linie dreapta asa cum le pusesem eu dar estimez ca niste boticuri nelinistite si-au ingropat diverse chestii ( ca tot era proaspat sapat ) si au dizlocat bulbii. Ei, asta sa fie paguba ca doar nu am pus porumb!

 

N-am apucat sa dau pomii cu var ceea ce, recunosc, e un motiv de nemultumire caci mi se pare ca nu e pregatita curtea de primavara daca nu-s pomii manzgaliti corespunzator. Dar pana de Paste sper sa reusesc.

Gogosari repicati

Bineinteles ca n-ati mai vazut asa rasaduri de gogosari cum veti vedea in imaginile urmatoare. Pentru ca am zarit frunzulite noi, am inceput operatiunea repicarea. Ca sa nu uit, trebuie sa multumimesc celor care au explicat pe blogurile lor in ce consta actiunea asta numita repicare, pentru ca inainte de a gasi detaliile acolo, orasenii din noi isi imaginau ca rasadurile stau, fireste, in rasadnita, pana se fac asa mari cum le aduc gradinarii la piata la vanzare :)). Acum ca v-ati oprit din ras, sa va prezentam marile realizari gogoseresti:

In prima imagine este rezultatul unei munci migaloase dar, cum aveam sa constat, extraordinar de relaxante. Oare cum de am aflat asta abia acum? E o placere sa bibilesti plantutele astea. Socrul meu ne tot spunea ca pentru el gradina e cea mai mare placere si imi amintesc ca il ascultam oarecum mirata pentru ca, in afara florilor, marturisesc ca nu ma prea pasiona chestia asta cu ardei, gogosari si alte legume. ( Ne e tare dor de tine, ticule! ). Ca sa ma asigur ca operatiunea repicarea nu va fi un fiasco total, am mai lasat in rasadnita-castronel, cateva rasaduri pe care le voi repica peste vreo saptamana.


In alta ordine de idei, nu ne-am oprit aici. Mai avem si alte rasaduri minunate pe care le veti viziona in urmatoarele imagini:

 Rosii, rasaduri noi din a doua si a treia incercare. Sa speram ca de data asta avem un minim succes

 Ardei capia

 Ardei gras verde

 Vinete

Si acum piesa de rezistenta. Va aduceti aminte cat de abatuti am fost la prima rasadnita ratata cu rosii. Atunci, de ciuda ca am dat gres am zis totusi sa incercam marea cu degetul si am transplantat cateva din acele rasaduri in paharute, desi n-aveau patru frunzulite si nu erau gata de repicare. Erau doar disperate sa ajunga la lumina, deci erau foarte lungi. A trecut ceva timp de atunci si au supravietuit, ba chiar au crescut. Iata rezultatele:

Si acum intrebarea, pentru ca e normal sa avem intrebari la cat suntem de priceputi: Al repicat gogosarii prea devreme? Are ceva daca i-am repicat in pamant de flori, avand in vedere ca au fost saditi tot in pamant de flori si n-au parut sa se supere prea tare?

Ardei

Cand am cumparat rasadul de ardei de la piata socrul meu a declarat cu o figura de cunoscator: "Nu se fac astia nici in 100 de ani!"

E drept ca era cam stramb si pipernicit dar cine avea timp de detalii din acestea in nebunia din piata? Am luat si noi ce ne-am priceput, in speta cateva fire de ardei gras, cateva de ardei bulgaresc etc.

Ei bine, s-au facut si fotografiile care urmeaza stau marturie ca avem totusi stofa de gradinari.