luni, 17 octombrie 2011

Proiectul "Gradina de flori" - episodul 1

Nu pot sa rezist in magazinele alea de bricolaj. Sunt ceva de groaza. De cate ori ajungem acolo de atatea ori plecam cu gauri serioase in buget.Acum e perioada bulbilor si sunt toate rafturile intesate de bulboase, care mai de care mai colorate. Iar eu imi pierd uzul ratiunii cand vad flori. Cu greu m-a oprit consortul de la a cumpara 100 de bulbi de lalele si imi dau seama acum ca a facut bine pentru ca n-as fi avut de ce sa umplu toata gradina numai cu lalele.( Multumesc dragule, sigur ca ai avut dreptate! :) )

Revenind la gradina, caci despre ea vroiam sa va vorbesc, m-am hotarat sa exploatez imensul spatiu din fata casei batranesti, pe care tronau cateva flori puse de bunica intr-o ordine numai de ea stiuta. Pentru ca acolo nu s-a sapat niciodata am asteptat sa ploua ca ma gandeam eu ca n-o sa fie simplu sa destelenesc terenul ala dar  na, sunt eu mai incapatanata si am idealuri de-astea indraznete. A venit si ploaia mult asteptata iar eu mi-am cumparat doar vreo 4 plicuri de bulbi cu promisiunea ferma de a organiza si buloboasele existente pe tarla. Sambata dimineata am insfacat viteaza instrumentul de tortura ( a se citi "Cazmaua" ) si am purces in a realiza gradina de flori pe care am visat-o intotdeauna.

Si da-i si sapa, frig de o luai razna, eu cu o suta de haine pe mine de care ma dezbracam partial din cand in cand pentru ca mi se facea cald si pe care le imbracam din nou dupa 10 minute pentru ca, desigur mi se facea frig. Vremea era turbata, iesea soarele, mai veneau doi stropi de ploaie iar iesea soarele si tot asa.

Sunt insa in masura sa prezint si rezultatele dupa prima aventura de genul asta. Si am si fotografii pentru probatoriu, ca nu umblam asa cu jumatati de masura.

Asadar rezultate:
- Bulbi narcise galbene plantati ( din colectia bunicii )  - cca 30 poate mai multi
- Bulbi narcise smechere ( cu alb si gaben ) - 4 bucati
- Bulbi lalele queen of night - 6
- Bulbi lalele dungate ( nu stiu cum le cheama ), cu galben si portocaliu - 6
- Bulbi zambile - 3

Mai am de mutat gladiolele si de plantat niste bulbi despre care o vecina zice ca-s gladiole olandeze. Eu n-am auzit ca ar exista si gladiole olandeze, mai ales ca au niste bulbi mititei dar o sa-i plantez sa vedem ce iese.

Mai avem niste rezultate peste asteptari in materie de febra musculara. In dimineata asta fiecare pas este o aventura desi am luat aspirina peste aspirina. Am senzatia ca e tardiv dar macar am o treime de gradina sapata si ceva bulbi plantati.




PS. In cazul in care va intrebati, am tuns si bujorii aia jumuliti :)

duminică, 11 septembrie 2011

Invazie de omizi

Suntem invadati. Au murit paduchii de gaina si au aparut omizile. Dezastrul e total , nici nu stiu daca mai merita sa stropim pentru ca n-as stii ce sa stropesc mai intai. Au mancat pomii, au atacat florile si acum au trecut acum la orice frunza existenta in curte. Habar n-am cum le-am putea combate sau daca n-ar trebui pur si simplu sa asteptam sa vina frigul ca sa moara de la sine. Lumea pe aici zice ca plantele nu mor dar le mananca frunzele pana la ultima. Orice sugestii sunt bine venite.

duminică, 7 august 2011

Cum e cu tuica

Vreau sa va spun ca din punctul meu de vedere tuica are avantajele si dezavantajele ei. La fel si procesul ei de fabricatie. In primul rand tuica ne-a scapat de multitudinea de crengi uscate ramase in urma asasinarii corcodusilor care ne impiedicau la constructia gardului. Cum care gard? Gardul nostru ala nou si frumos [ a se vedea foto 1, fara a se lua in seama multitudinea de buruieni. Lucram la ele. Pana acum e 1-0 pentru buruieni dar suntem perseverenti ]
In al doilea rand tuica asta are darul de a imi transforma consortul intr-un om deosebit de preocupat care chiar pare a stii ce face. Lumea zice ca ceea ce face el acolo e un produs calitativ, categoria I. Eu nu ma aventurez sa gust pentru ca orice fel de bautura care are mirosul ala intepator ma face sa vreau s-o iau la fuga. Cu toate acestea procesul de fabricatie mi se pare de-a dreptul ingenios si, avand in vedere ca vine din mosi stramosi, nu incetez sa ma minunez cat de destepti erau acestia din urma, fara a avea in sprijin minunile tehnologice din ziua de astazi. Si cand te gandesti ca eu habar n-am avut ca trebuie copilite si vinetele si am aflat chestia asta de pe internet!


Dezavantajul enrom al tuicii e ca provoaca o dorinta nestapanita de socializare printre vecini. Adica, vrei nu vrei, daca te apuci sa faci tuica, la tine in curte, bine ascuns dupa gardul de 2,2 m pe care tocmai l-ai construit, un zvon cu sursa nestiuta se raspandeste cu rapiditate printre vecini. Si zvonul asta nu se multumeste doar cu raspanditul, nuuu. Zici ca le si deseneaza o harta, direct catre poarta ta. Toti isi gasesc un motiv mai mult sau mai putin plauzibil pentru vizita si, obligatoriu, toti au cel putin doua-trei sfaturi de dat. In cele mai dese ocazii sfaturile sunt in mod evident contradictorii. Si uite asa, in loc sa petreci un weekend linistit departe de vacarmul infernal al capitalei, te trezesti ca trebuie sa socializezi cu forta. Afli astfel cine a mai murit prin sat ( vestea asta e bineinteles impanata cu cel putin 456 de detalii despre cum a fost imbracat la inmormantare decedatul, cate rude au venit, care din ele au fost trecute pe lista infamilor pentru ca au lipsit, plus alte amanunte despre conflictele sau relatiile deocheate pe care decedatul le-ar fi avut cu alti sateni sau satence, dupa caz). Afli de asemenea ca se va organiza cat de curand un referendum, treaba politica foooarte complicata, pentru a intreba satenii daca doresc sa faca parte din "metropola" vecina, ca poate asa se ajunge macar la 10.000 de locuitori! Nebunie si progres, ce sa mai! Desigur, si in acest caz parerile sunt mai mult decat impartite. Unora le face cu ochiul posibilitatea de a capata, intr-un viitor incert, gaze si canalizare. Altora, din contra, li se pare ca evolutia asta fortata, care i-ar scoate cu japca din comuna primitiva, nu e de bun augur si multe rele vor aparea drept consecinta, fara niciun fel de benficii. De exemplu vor fi impozite mai mari.
Ascultand ambele tabere nu poti sa nu te intrebi retoric de ce Constitutia asta a noastra e asa de stramba si da drept la vot tuturor.
Ce altceva mai poti afla cand faci tuica? Foarte multe: poti afla de ce Basescu si Boc n-au niciodata dreptate, de ce nu merge bine tara asta, de ce Romania n-are o nationala de fotbal in firea ei, de ce Mutu a luat droguri si, mai ales ce bine o ducea toaaaaata lumea pe vremea lui Ceausescu. Si lista poate continua, depinde cata tuica faci.
Cred ca Marin Preda mustaceste, de acolo din raiul scriitorilor de geniu, fiindca, in realitate, Poiana lui Iocan prinde viata, in fiecare sat din tara asta, probabil in fiecare secunda. Doar ne pricepem la toate, nu?

Bonus picture: Bulinele noastre isi cauta in continuare stapani buni si iubitori

sâmbătă, 6 august 2011

Despre closti, pui si alte lighioane

Transmitem in direct de la fata locului. Corespondentul nostru, Puisor Cucurigescu este cu noi si ne va povesti cum decurg ostilitatile. Puisor, ai legatura.
Puisor Cucurigescu: "Multumesc, Andreea. Ne aflam chiar in mijlocul lucrurilor, printre cotcodaceli, piuituri, doine si alte strigaturi. Va informam ca si closca talibanca si cea educata si-au abandonat puii de vreo doua saptamani si s-au intors in poiata, continuand sa aiba un comportament similar. Motivele pentru care cele doua mame au devenit denaturate sunt variate. De exemplu, in cazul clostii talibance s-au inregistrat in cusca fenomene paranormale, sub forma de oua. Dupa aparitia oualor, closca s-a speriat de moarte pentru ca nu stia cum de s-a intamplat asa o nenorocire. Cum sa se oua tocmai ea? Intr-un final, a ouat cateva zile la rand iar stapanii au luat decizia de a o trimite in poiata pentru ca si asa  ninja-puii pe care i-a crescut sunt complet needucati si e musai sa se domesticeasca. Asa a plecat prima closca inapoi in poiata. In cazul celei de-a doua closti, desi o doamna foarte educata, lucrurile n-au stat foarte diferit. Se cocota zilnic pe hranitoare si de acolo sarea pe prispa si tuuup in gradina de zarzavaturi. S-au impus masuri rapide pentru ca-i trecuse cheful de crescut pui si orice fel de instinct matern. Asa ca, imediat a fost transferata si ea in poiata.


Astazi insa pentru puii celor doua closti a fost o zi importanta. Pentru ore bune, toate generatiile de pui au iesit la aer. Unii direct pe iarba, in cusca special amenajata si cei mai mici, in cutie, dar afara, aspect foarte important, de altfel.


Din cauza unei retele de toata jena ( o stiti voi, aia cu V), internetul nostru este deficitar si nu putem in ruptul capului mai multe poze. Vom fi obligati deci sa asiguram un update la acest post. Revenim.

luni, 25 iulie 2011

Dupa furtuna

Este inutil sa va povestesc cam ce ravagii a facut furtuna aia de saptamana trecuta prin bunatate de gradina. A fost, cum s-ar zice, o furtuna ca la carte, cu tunete, fulgere, ploaie torentiala, copaci jumuliti, doine si strigaturi. Toate plantele care au supravietuit ( am avut si pacienti care n-au putut fi resuscitati, mai ales la capitolul rosii ) erau inclinate sau lesinate de-a dreptul. E adevarat ca si consortul le legase de niste bete prapadite, strans de tot de mai sa-si dea, bietele de ele, obstescul sfarsit. Am purces deci la legat si copilit ( cum am citit pe la alti prieteni gradinari mai cu experienta ), atat la rosii cat si la vinete. Rezultatele le veti putea viziona in cele ce urmeaza:

De la producatorul celor mai dese tecute de fasole verde ( de anul trecut ),

Starring: vinetele si rosiile noastre sau ce-a mai ramas din ele dupa furtuna si mana,

Va prezentam mandri, gradina de legume de langa Titu ( acum si cu gard nou-nout!)









Bonus picture: Avem langa gogosari si o mandrete de Lonicera pe care am primit-o cadou la nunta de la o prietena a mamei ce ne cunoaste pasiunile legate de gradina si viata la tara. Tocmai a inflorit asa ca va invitam s-o admirati

PS. Consortul a facut prima tuica din viata lui, o combinatie de corcoduse, prune si mere .Productia insumeaza 50 de L pentru moment si mai are de facut tot cam pe atat. Mi-a zis ca e musai sa va spun si voua de marea lui realizare. Iaca, v-am spus :))

luni, 18 iulie 2011

Ce a facut Cleo

Povestea incepe cu o masinarie minunata, de forma hexagonala, care ca orice masinarie se respecta si iti cere sa indeplinesti niste conditii pentru ca ea sa aiba succes. De exemplu, face mofturi daca e pusa intr-un loc in care sunt curenti de aer. Si nu-i convine daca ii pui apa in alveola B atunci cand nu trebuie. Masinaria asta ( multumim pe aceasta cale cui a inventat-o ), stie sa faca un lucru deosebit de important pentru noi, stie sa scoata singura singurica pui, de toate felurile. N-am incercat cu pui de sarpe dar stim totul despre procesul tehnologic de "fabricare" al puilor de gaina. Eh, ce vreti, avem si noi pasiuni putine si fixe.
Acum fix trei saptamani am decis s-o punem pe Cleo ( asa o cheama pe closca noastra artificiala) sa ne faca o serie nou-nouta de motati. D-rele noastre nu s-au induplecat sa faca suficiente oua in perioada aia ( invocand fel si fel de motive: ba ca e cald, ba ca sunt prea multi cocosi si le streseaza, ba ca nu ne place porumbul si noi vrem sa mancam doar grau...de-astea) asa ca a trebuit sa apelam la oua din vecini. Noi n-am avut decat vreo 20, selectate cu atentie si cu camera de aer vizibila in lumina becului. Ouale din vecini insa n-au mai fost asa de stralucite. La marea lor majoritate n-am putut identifica usor camera de aer si m-am cam suparat caci alte oua nu prea aveam. In fine am decis sa merg la risc si le-am pus. S-a dovedit stiintific ca am avut dreptate. Cleo a "produs" doar 20 de puisori din vreo 50 de oua. Asta e, sanatosi sa fie!







miercuri, 13 iulie 2011

Le-am prins!

N-am apucat sa va povestesc ca am schimbat gardul sau mai bine zis ne-am construit si noi in sfarsit un gard de oameni normali. Zic "de oameni normali" pentru ca gardul anterior nu prea mai era un gard. Statea in picioare doar pentru ca era legat strategic, cu sarma, de pomii de langa el.Era aplecat intr-o rana, si inaltimea era asa cam pana la genunchiul broastei, suicient pentru ca toti cainii cu sau fara stapani sa ne viziteze. Acum, noi de obicei suntem ospitalieri cu toate animalutele. Mai putin cu cele care atenteaza la poiata! Intr-o noapte, cainii sau vreun dihor au facut ravagii. A doua zi noi am facut descoperire de card si ne-am apucat de facut gardul, care a iesit in final o minunatie si ne garanteaza ca nu ne vom mai conversa cu niciun trecator in timpul mesei.

Gardul cu pricina margineste teritoriul poiatei si pentru ca este nou, nout si are bordura inalta nu mai este nevoie sa tinem o multitudine de table si tablite ruginite care sa acopere gaurile. Asa ca am strans metodic tot acest fier vechi si asteptam o oferta de la oameni care sunt in business-ul asta. Pana apar oamenii astia, tablele cu pricina servesc gainilor drept umbrar si nu numai se pare...

In contextul de mai sus, de vreo cateva zile gainile noastre, acum doar vreo 10 :( ( +4 cocosi) nu mai oua. Sau oua asa apatic cate un ou-doua, cat sa nu le dam afara de la serviciu pentru productivitate scazuta. Azi dimineata, fiind primii care ne-am trezit pentru a pleca la serviciu, m-am dus sa le dau drumul. De cand au fost injumatatite de lighioana aia nemernica le inchidem noaptea.

Boooon. Le-am dat drumul din cotineata si decolau asa de pe scarita, precum avioanele pe Otopeni, cu aripile desfacute si facand un zgomot asurzitor. Mi-era somn inca deci m-am multumit sa zambesc si am dat sa plec admirand una din motate. In cateva secunde a pierit de sub ochii mei si indiferent cat am cautat-o, n-o puteam gasi. Am cautat-o peste tot gandindu-ma ca daca a luat-o lighioana, investitia noastra in gard a fost degeaba. Dar cum s-o ia de sub nasul meu, ma gandeam eu continuand cautarile. Astfel am ajuns sa ma uit si sub umbrarul din table si tablite unde, ce sa vezi? In anvelopa veche fetele ascunsesera nici mai mult nici mai putin de 7 oua.
Am gasit si puica motata. Era ascunsa sub un maldar de crengi de la niste corcodusi si salcami pe care a trebuit sa-i taiem cand am facut gardul. Suspectez ca si pe acolo au ascuns oua pentru ca prea au ouat putin in ultimele saptamani. Si noi care credeam ca de vina e caldura...

Bonus pictures: petunii si alte floricele pe care nu stiu cum le cheama


Sezatoare cu impletituri

Mirific weekendul trecut. Caldura mare, cam cat sa te sufoci corespunzator. In toata arsita, singuri pe sosea, doar eu si consortul ( de data asta luat cu acte in regula) ne plimbam cu masina. Am parcurs vreo 300 de km, fara aer conditionat ( poate la un moment dat ne obosim sa-l reparam) suficient pentru a fi pe deplin motivati sa ne batem copiii de fericire. Noroc ca nu-i avem! Asa ca spre dupa amiaza ne-am dus glont la gospodaria vasela, hotarati sa ne tragem rasuflarea sub corcodusul cel mare din gradina. Sa-i dea Dumnezeu sanatate, era acolo, pregatit sa ne apere de radiatiile solare.

La caldura aia nu puteai decat sa te uiti lung in jur, asezat confortabil pe scaunul pliant, si sa faci planuri despre "ce mai e de facut" pentru urmatorul cincinal. (Ca si cand vreodata se termina intr-o curte ce-mai-e-de-facutul!). Fiind experta la aruncatul cu privirea, am trimis-o hat, departe, tocmai in ceapa consortului si cu ocazia asta i-am si pus gand rau. Cepei, nu consortului! Dar era muuult, mult prea cald ca sa ma duc s-o scot asa ca mi-am adus aminte despre usturoiul care zacea lesinat pe prispa casei batranesti, de nu stiu cand, si astepta sa fie impletit in funii.

Asta am facut asadar. Am impletit funia de usturoi si am agatat-o la uscat. Spre seara am asasinat si ceapa ( doar v-am spus ca i-am pus gand rau) si am procedat la actiunea impletirea. Eeeee, daca la usturoi am facut o funie ( sau doua, nu mai stiu exact), la ceapa recolta a fost uriasa ( 9 funii mari si o funie mica ) asa ca am impletit la funii de am facut bataturi la degete. Nu stiati ca se fac bataturi de la impletit funii de ceapa? Ei bine, se fac, am facut eu.

Rezultatul sesiunii de sezatoare cu impletituri il veti vedea mai jos sus. O rugaminte insa, inainte de a posta: va reamintesc ca este prima oara in viata mea cand impletesc ceapa si usturoi, asa ca va rog doar sa zambiti, nu sa radeti in hohote. Revenim ceva mai tarziu cu pozele pentru ca nu merge incarcarea.

marți, 28 iunie 2011

Draga cititorule


Ham-na ziua! Ma numesc...ei bine nu ma numesc in niciun fel pentru ca stapana mamei a zis ca trebuie sa am rabdare sa-mi gaseasca un stapan numai al meu care sa-mi puna ce nume vrea el. Da' ce nume vreau eu, nu intreaba nimeni? Mai bine ca nu intreaba ca oricum nu-mi trecea niciunul prin cap!

Asa, sa continuam. Suntem cinci frati acasa si locuim sub o capita de coceni de porumb. Acolo ne-a dus mama cand a vazut ca stapana ei se juca prea mult cu noi cand eram mai mici. Intr-o noapte ne-a luat pe rand de ceafa si ne-a mutat sub capita. Acolo stam cu burta in sus, ne jucam si dormim. Ne-am nascut acum...vreo luna jumatate ( cel mult ). Stapana mamei nu mai tine minte ca a fost ocupata impreuna cu stapanul cu nunta lor si apoi cu lana de miere ( oare sunt oi care au lana de miere?!). Cand s-au intors noi deja aveam ochi si cred ca asta e mare lucru judecand dupa cum topaia stapana mamei fericita si striga: "Uite cat de frumosi sunt! Si au si ochi!". De aici am dedus ca e crucial sa ai ochii deschisi desi nu prea zaream mare lucru cu ei la inceput. Chiar am crezut ca vom avea nevoie de ochelari.

Casa noastra e in curtea vecinei. Da, ati citit bine. Capita sub care locuim noi e in curtea vecinei unde mai locuiesc si Sanziana ( o vacuta de aproape un an, cu mama ei Dana) si Caluta ( o iapa careia ii plac tare mult merele si o striga pe stapana mamei peste gard, asa - Ihoho! - ca sa-i dea mere). Pe Caluta o cheama altfel dar nici stapana nu stie cum si-o alinta simplu - Caluta. Noi avem o locuinta confortabila acolo sub capita, cu doua iesiri prin care din cand in cand ne strecuram si latram la stapana sau la vecina ei care detine capita - depinde cine se nimereste pe acolo. Stapana mamei rade cand ne vede si zice ca iar am aparut pe la iesirea de incendiu.

Scriu astazi pentru prima oara pe un blog pentru ca stapana mamei zice ca n-are cum sa tina 7 catei, ca ar fi cam aglomerat si ca poate, aici pe blog vom gasi eu si fratii mei ( trei fete si doi baieti) stapani buni, iubitori de animale. Eu i-am zis stapanei ca voi pazi curtea mai ales ca stapana e suparata ca un hot ( neidentificat inca - poate un alt caine, poate un dihor ) a facut prapad intre gainile ei si, mai ales, i-a luat-o pe Puica :(. De aceea stapana si stapanul refac acum gardul si la noi e un intreg santier. Stapana a ras de mine cand a auzit ca vreau sa pazesc curtea pentru ca zice ca nu sunt nici cat bordura gardului de inalta.

Ce altceva sa va mai spun despre noi inainte de a posta si pozele din profil: nu ne facem foarte mari si latram cam pitigaiat, ca mama. Asadar daca vreti sa pretindeti ca de dupa gard latra un doberman noi nu suntem solutia pentru voi, pentru ca cine a mai vazut doberman pitigaiat? Tatal e necunoscut, desi unii dintre noi seamana cu rasfatatul curtii, Rex. A, da, pe mama o cheama Linda, dar despre asta cred ca v-ati dat seama.

Iata si profilul. Rasa pura de Dambovita, ce sa mai!


Daca sunteti interesati stapana asteapta mesaje chiar aici sau la viatalatara2010atgmail.com

luni, 23 mai 2011

Cei 8

Nu mai stiu daca v-am povestit, cred ca da dar cum am memoria scurta nu-mi amintesc nici chip, despre vecina care "ne crestea o closca". Asta pentru ca noi credeam ca nu suntem in stare sa avem grija de colsca atata timp cat ea cloceste.

Closca cu pricina tocmai a "livrat", ca sa zicem asa, niste gogosele colorate. Prin urmare, closca de provenienta "vecineasca" a trebuit sa se mute cu arme, bagaje si copii la noi in curte caci asa fusese intelegerea cu ingrijitoarea-babuta: cum ii scoate ii aducem acasa. Ca la maternitate, daca ma intelegeti.

Asa ca venim in fata dvs., onorati cititori ai aventurilor noastre in mediul rural ca sa va prezentam cei mai noi membri ai gospodariei:



Fotografiile n-au o calitate extraordinara pentru ca au fost facute sub amenintare. Sub amenintarea clostii care e din cale afara de rea si protectoare si face scandal monstru de cate ori indraznim sa-i dam de mancare. Cum noi suntem obisnuiti cu gaini care se vor alintate si pe care le mangaiem toata ziua ca pe catei ( numarandu-le inclusiv boabele din gusa ca sa fim siguri ca sunt bine de tot indopate), closca asta din vecini pare un fel de bin laden pasaresc. Ne ameninta cu jihadul de fiecare data cand ne apropiem de cusca in care locuieste momentan cu napastrocii ei, 8 la numar. Ingijitoarea-babuta-vecina a fost total nemultumita de randament ( "Ce e aia bre, 8 pui? Doar 8? N-a fost cocosii buni, e clar!"), noi am fost foarte fericiti ca avem jucarii nou-noute.

Daca tot ne-am antrenat in treaba asta si daca tot una din domnisoarele noastre si-a manifestat intentia... ei bine am pus si noi o closca! Na, am facut-o si p-asta. Numai ca i-am pus cam multe oua si am mutat-o si ziua de unde cazuse ea closca, astfel ca pe langa faptul ca a baut un ou ( ca sa ajusteze numarul) a dat si bir cu fugitii in prima zi de cloceala. Acum vom vedea ce iese la sfarsitul perioadei, daca iese ceva. Noi ne asteptam sa iasa macar cativa, asa de norocul incepatorului pentru ca suntem incepatori atat noi cat si closca.

Ei, closca asta de provenienta proprie e blanda dom'le, ca doar am educat-o. Se infoaie putin la noi dar nu e precum talibanca ailalta.

Va lasam sa admirati exemplarele noi din poiata si promitem sa revenim cu poze. Closca nr. 2 ar trebui sa livreze in circa doua saptamani asa ca stam cu ochii pe ea ca pe butelie. :)

luni, 16 mai 2011

Invadati

Poate va intrebati ce mai facem si de ce suntem asa de tacuti. Motivul este simplu, ne luptam din greu cu invazia de buruieni. Acum, nimeni nu zice ca nu e necesara ploaia dar doua saptamani la rand?! Dupa ploilea astea bogate si torentiale ni s-a transformat gradina intr-o imensa mare de balarii, mai mici sau mai mari, cu tulpina groasa sau subtire. Au ingropat tot. flori sau legume.

Cum noi suntem mai ecologisti de fel ierbicidarea a iesit din discutie asa ca ieri cand am ajuns acolo pe la 17.00 ( in ideea in care sa stam vreo doua ore si sa plecam) si am vazut invazia am dat navala furiosi amandoi si am inceput sa smulgem. Si n-am mai plecat decat in dimineata asta, direct la servici. Ce sa-i faci, pasiunea cere sacrificii. Puteam sa las eu frumusete de bujori inconjurati de balarii?

Cu toate neajunsurile, pasarile au fost multumite maxim. Au capatat toate buruienile jumulite si au racait si cotcodacit in voie printre ele. Cred ca au ciugulit ieri iarba pentru tot timpul iernii trecute.

Avem si noutati dar n-avem poze. Avem o viitoare proaspata mamica de puisori, adica o closca. Nu putem sa-i facem poze deocamdata pentru ca se zbarleste la noi de cate ori intram in camera in care cloceste ea si ne lasa doar sa-i schimbam apa si sa-i punem mancare. O sa va povestesc despre ea intr-un post viitor pentru ca a generat o intreaga aventura clocitul ei, avand in vedere ca niciunul din noi nu mai "pusese" o closca inainte.

Asa ca "stay tuned", ne intoarcem cu detalii.

Bonus picture: Nu m-am putut abtine si mi-am cumparat panselute :P

luni, 2 mai 2011

Noi achizitii in poiata

Dupa ce a luptat in continuu cu opozitia ( a se citi eu si una bucata soacra), consortul a plecat intr-o zi intr-o "nevinovata" vizita la un vecin. De aici s-a intors cu diverse printre care trei "piese" nou-noute ( de anul asta, cum se zice pe la tara cu referire, evident, la anul trecut ) de asortat la poiata.

Ca sa nu zica nimeni nimic ( sa nu crezi dragule ca nu mi-am dat seama de strategie!), a venit intai cu o domnisoara incaltata cu niste cizme din fulgi. Frumoasa, ce sa zic dar cam timida. Cum noi avem trei cocosi tineri plus Milica, va dati seama ca au inceput s-o curteze intens iar celelalte doamne din poiata, lesinate de invidie pentru atentia acordata brusc unei sublime necunoscute au purces la o alerga cat e curtea de mare. Ea saraca, panicata rau, fugea cat o tineau cizmele.
Vecinul ne-a zis ca e de rasa. Rasa insa a ramas pana in ziua de astazi incerta pentru ca noua ni s-a parut oricum frumoasa asa ca ar fi putut fi si o gaina nerasata ca tot ne-ar fi placut.

Dupa ce a adus-o pe ea, consortul a disparut rapid. Cand s-a intors a facut-o insotit de doua rate. Da, ati citit bine, a achizitionat si doua rate, adica o rata si un ratoi dar lumea asa zice cand de vorba de mai mult de o rata, indiferent de sexul exemplarelor. Am inceput sa bombanim ca vor murdari apa gainilor, ca vor face mizerie ca...alte multe chestii care argumenteaza perfect de ce n-ar trebui sa avem rate. Consortul nimic! Vrea si el doua rate si pace. Asa ca familia de macanitoare a ramas in poiata si a fost alergata la randu-i, corespunzator, de catre Milica si compania.

Ulterior toata lumea s-a obisnuit cu veneticii parveniti in poiata, si acum domneste linistea si pacea. Si pentru ca doamna rata a facut si doua oua, intre timp, pe acolo prin spatiul rezervat lor, pe unde a nimerit, au fost bonusate corespunzator de catre stapani cu un iaz in care sa faca dus si sa innoate dupa pofta inimii. Nu va ganditi ca am facut ditamai piscina, e mai mult o groapa, asa, ca sa nu zicem ca n-avem.



Bonus picture: Linda says "Hi" to all her fans

miercuri, 20 aprilie 2011

Operatiunea repicarea continua

Saptamana asta mi-am tot facut planul si ieri seara am trecut la treaba. N-am terminat caci sincer nu m-am asteptat sa fie chiar asa de multi. Dar ardeii grasi imi tot faceau cu ochiul din rasadnita: "Uite, ne-au dat frunzulitele alea reale despre care ai tot citit pe net. Hai ca e vremea noastra. Vrem la paharele!" Asa ca am trecut la treaba. Ce, parca poti sa contrazici niste ardei grasi, fie ei si rasaduri mititele?!

Tot plantand eu aseara m-am gandit ca postul de astazi ar trebui sa fie asa, cu un aer mai didactic pentru ca si mie mi-a placut si mi-a ajutat sa gasesc fotografii explicative pe blogurile altora. Asa ca pentru cei carora le va fi de ajutor dar si pentru deliciul publicului larg va prezentam urmatoarele:

 Pasul 1. Se iau paharele de unica folosinta, se scufunda generos in punga de pamant pana se umple si se aliniaza frumos, ca la scoala. Cu coada unui pix ( dap, eu fac agricultura cu mijloace rudimentare), se fac gauri in pamant ca sa pregatim locul pentru viitorii locatari. Toate astea se fac obligatoriu in bucataria de la Bucuresti, ca n-ai rabdare sa ajungi la tara, in scopul declarat de a face o mizerie crunta pe care apoi trebuie s-o indepartezi, gandindu-te ca puteai fi mai atent cu pamantul, ca sa nu se imprastie. Te vei gandi doar pentru ca in mod cert data viitoare vei proceda exact la fel!
 Pasul 2. Din frumusetea de rasadnita ( un castronel de plastic din Kaufland pe care l-ai transformat in cea mai grozava plantatie de seminte ) se scot usor, doua cate doua, firele de ardei. Nu trageti tare! Au niste radacini firave si apoi, sunt plante vii, le doare!La nevoie se pot folosi instrumente adaptate, cum ar fi un cutit de plastic, de unica folosinta. Doar pana capatati putina experienta.
 Pasul 3. Se aseaza cele doua rasaduri cumintele in gaurile de pamant, avand si de data asta mare grija la radacinute si tulpinite, pentru ca sunt, asa cum v-am explicat, niste delicate! Intre pasi, obligatoriu luati telefonul si faceti poze. In mod evident il veti murdari de pamant. Nu va faceti griji, este parte a procedurii de repicare, il curatati voi cumva dupa.
 Pasul 4. Plantutele trebuie puse pe cat posibil drepte si cu grija pentru a nu rupe radacinile. In plus n-ati vrea ca bunatate de rasaduri sa stea strambe in pahar.
 Pasul 5. Pamantul din jurul lor se preseaza incetisor pentru a le fixa. Cu ocazia asta se creaza si un fel de gol care va ajuta apa sa se adune si sa se scurga catre radacina, atunci cand udati rasadurile.
 Pas intermediar. Acesta este momentul in care va puteti zgai cu gratie la radacinutele formate. De preferinta ele se si pozeaza, pentru posteritate. In fond pana acum n-ati mai pus niciodata rasaduri de legume si nici nu le-ati mai urmarit crescand. E cazul deci sa imortalizam momentul. E un moment Kodak!
 Rezultatul: Doua fire de ardei gras au acum locuinta temporara pana vor creste mari si se vor face numai bune de pus direct in gradina de zarzavaturi. Se uda frumusel ca sa se faca niste ardei mari si desigur grasi.
Nota: Pentru a nu bulibasi totul si a nu face varza rasadurile e bine sa marcati cumva paharutele. Eu am ales numele de cod AG ( evident de la ardei gras). Dar puteti sa le numiti si Bond, James Bond :)