miercuri, 20 aprilie 2011

Operatiunea repicarea continua

Saptamana asta mi-am tot facut planul si ieri seara am trecut la treaba. N-am terminat caci sincer nu m-am asteptat sa fie chiar asa de multi. Dar ardeii grasi imi tot faceau cu ochiul din rasadnita: "Uite, ne-au dat frunzulitele alea reale despre care ai tot citit pe net. Hai ca e vremea noastra. Vrem la paharele!" Asa ca am trecut la treaba. Ce, parca poti sa contrazici niste ardei grasi, fie ei si rasaduri mititele?!

Tot plantand eu aseara m-am gandit ca postul de astazi ar trebui sa fie asa, cu un aer mai didactic pentru ca si mie mi-a placut si mi-a ajutat sa gasesc fotografii explicative pe blogurile altora. Asa ca pentru cei carora le va fi de ajutor dar si pentru deliciul publicului larg va prezentam urmatoarele:

 Pasul 1. Se iau paharele de unica folosinta, se scufunda generos in punga de pamant pana se umple si se aliniaza frumos, ca la scoala. Cu coada unui pix ( dap, eu fac agricultura cu mijloace rudimentare), se fac gauri in pamant ca sa pregatim locul pentru viitorii locatari. Toate astea se fac obligatoriu in bucataria de la Bucuresti, ca n-ai rabdare sa ajungi la tara, in scopul declarat de a face o mizerie crunta pe care apoi trebuie s-o indepartezi, gandindu-te ca puteai fi mai atent cu pamantul, ca sa nu se imprastie. Te vei gandi doar pentru ca in mod cert data viitoare vei proceda exact la fel!
 Pasul 2. Din frumusetea de rasadnita ( un castronel de plastic din Kaufland pe care l-ai transformat in cea mai grozava plantatie de seminte ) se scot usor, doua cate doua, firele de ardei. Nu trageti tare! Au niste radacini firave si apoi, sunt plante vii, le doare!La nevoie se pot folosi instrumente adaptate, cum ar fi un cutit de plastic, de unica folosinta. Doar pana capatati putina experienta.
 Pasul 3. Se aseaza cele doua rasaduri cumintele in gaurile de pamant, avand si de data asta mare grija la radacinute si tulpinite, pentru ca sunt, asa cum v-am explicat, niste delicate! Intre pasi, obligatoriu luati telefonul si faceti poze. In mod evident il veti murdari de pamant. Nu va faceti griji, este parte a procedurii de repicare, il curatati voi cumva dupa.
 Pasul 4. Plantutele trebuie puse pe cat posibil drepte si cu grija pentru a nu rupe radacinile. In plus n-ati vrea ca bunatate de rasaduri sa stea strambe in pahar.
 Pasul 5. Pamantul din jurul lor se preseaza incetisor pentru a le fixa. Cu ocazia asta se creaza si un fel de gol care va ajuta apa sa se adune si sa se scurga catre radacina, atunci cand udati rasadurile.
 Pas intermediar. Acesta este momentul in care va puteti zgai cu gratie la radacinutele formate. De preferinta ele se si pozeaza, pentru posteritate. In fond pana acum n-ati mai pus niciodata rasaduri de legume si nici nu le-ati mai urmarit crescand. E cazul deci sa imortalizam momentul. E un moment Kodak!
 Rezultatul: Doua fire de ardei gras au acum locuinta temporara pana vor creste mari si se vor face numai bune de pus direct in gradina de zarzavaturi. Se uda frumusel ca sa se faca niste ardei mari si desigur grasi.
Nota: Pentru a nu bulibasi totul si a nu face varza rasadurile e bine sa marcati cumva paharutele. Eu am ales numele de cod AG ( evident de la ardei gras). Dar puteti sa le numiti si Bond, James Bond :)

sâmbătă, 16 aprilie 2011

Gogosari repicati

Bineinteles ca n-ati mai vazut asa rasaduri de gogosari cum veti vedea in imaginile urmatoare. Pentru ca am zarit frunzulite noi, am inceput operatiunea repicarea. Ca sa nu uit, trebuie sa multumimesc celor care au explicat pe blogurile lor in ce consta actiunea asta numita repicare, pentru ca inainte de a gasi detaliile acolo, orasenii din noi isi imaginau ca rasadurile stau, fireste, in rasadnita, pana se fac asa mari cum le aduc gradinarii la piata la vanzare :)). Acum ca v-ati oprit din ras, sa va prezentam marile realizari gogoseresti:


In prima imagine este rezultatul unei munci migaloase dar, cum aveam sa constat, extraordinar de relaxante. Oare cum de am aflat asta abia acum? E o placere sa bibilesti plantutele astea. Socrul meu ne tot spunea ca pentru el gradina e cea mai mare placere si imi amintesc ca il ascultam oarecum mirata pentru ca, in afara florilor, marturisesc ca nu ma prea pasiona chestia asta cu ardei, gogosari si alte legume. ( Ne e tare dor de tine, ticule! ). Ca sa ma asigur ca operatiunea repicarea nu va fi un fiasco total, am mai lasat in rasadnita-castronel, cateva rasaduri pe care le voi repica peste vreo saptamana.


In alta ordine de idei, nu ne-am oprit aici. Mai avem si alte rasaduri minunate pe care le veti viziona in urmatoarele imagini:

 Rosii, rasaduri noi din a doua si a treia incercare. Sa speram ca de data asta avem un minim succes

 Ardei capia
 Ardei gras verde
 Vinete

Si acum piesa de rezistenta. Va aduceti aminte cat de abatuti am fost la prima rasadnita ratata cu rosii. Atunci, de ciuda ca am dat gres am zis totusi sa incercam marea cu degetul si am transplantat cateva din acele rasaduri in paharute, desi n-aveau patru frunzulite si nu erau gata de repicare. Erau doar disperate sa ajunga la lumina, deci erau foarte lungi. A trecut ceva timp de atunci si au supravietuit, ba chiar au crescut. Iata rezultatele:
Si acum intrebarea, pentru ca e normal sa avem intrebari la cat suntem de priceputi: Al repicat gogosarii prea devreme? Are ceva daca i-am repicat in pamant de flori, avand in vedere ca au fost saditi tot in pamant de flori si n-au parut sa se supere prea tare?



luni, 4 aprilie 2011

Flori de visin

Am facut o escala pe la oaza noastra verde, aseara, la intoarcerea in Bucuresti din vizita de weekend facuta la Moieciu. Ni s-a umplut inima de bucurie cand am vazut progresele pe care le face micul nostru colt de rai. Natura este pur si simplu incredibila iar noi interpretam exagerat fiecare semn de renastere pe care il observam.

Ni se pare ca fiecare planta comunica in felul ei cu noi. Stiu, e o mica doza de nebunie in afirmatia anterioara dar nu ma pot abtine sa ma conversez cu fiecare planta si am senzatia ca ele, la randul lor, imi vorbesc. E destul de greu de inteles dar zau daca nu gasesc o satisfactie infinita in fiecare muguras sau floricica noua pe care o observ. Tare mi-e teama ca vom ajunge sa facem naveta intr-acolo de la Bucuresti desi se dovedeste a fi destul de costisitor ( pe aceasta cale va mai spun ca urasc toate companiile petroliere care contribuie la pretul nesimtit al benzinei!).

A inflorit visinul. A facut una bucata floare, in semn de multumire ca l-am ales din cosul de la Praktiker si l-am adus in modesta noastra gradina. I-a luat-o inainte ciresului si statea mandru si pitic ( pentru ca e plantat de doar trei saptamani) si parca zambea. E ca si cand mi-ar fi spus "ia te uita de ce fapta mareata am fost eu in stare! nimeni n-a mai facut asa o floare pana acum! Si ne-am bucurat de parca ar fi avut intr-adevar 100% dreptate.  Plus ca mai are vreo doi muguri care stau si ei sa plezneasca si se uitau rotofei, direct in soare. Sau asa mi se parea mie ca v-am spus ca tind sa exagerez. Consortul a ras cand a vazut floricica alba si a decretat: "e bine! O sa mancam vreo doua visine anul acesta." Eu am ramas sa ma zgaiesc fermecata la micuta floare. Nu stiu daca am mentionat ca am o slabiciune pentru pomii infloriti, de aceea mi-a fost destul de greu sa ma misc de langa Visinila ( da, normal ca i-am pus si un nume)

Din vecinatatea lui, Ciresila ( in mod evident are si el un nume), isi intindea falnic coroana grozava pe care si-a format-o pana in al treilea an de viata. Si mugurii lui stau sa plezneasca si anul acesta promite sa infloreasca debordant, ca sa-i umileasca pe-astia mici si tupeisti din vecini, care au venit in gradina de trei spatamani, cu aere de supermarket in radacina. Sunt ferm convinsa ca anul asta vom manca cirese. Asta, bineinteles daca reusesc sa ma documentez suficient si sa fac toate chestiile importante privind crestearea, stropirea si ingrijirea unor pomi fructiferi. E clar, trebuie sa-mi scot carnetelul si sa ma apuc de luat notite de pe net. Cat de greu poate fi sa-i ingrijesti? Oricum ieri mi-am achizitionat var si printre alte pregatiri sper sa gasesc suficient timp sa-i rasfat inainte de Paste. Imi place cum arata pomii atunci cand sunt dati cu var. Dau un aspect de curatenie gradinii.


Am facut o inspectie scurta pe la cele mai proaspete achizitii sa vad cine, cate frunze a mai facut. Alunul nu da niciun semn. Cred ca a fost uscat de la bun inceput si va trebui sa-mi iau altul, pur si simplu. Oricum, pe lista mai figureaza un tei dar inca n-am observat tei de vanzare. Am avut unul adus de socrul meu dar a refuzat sa se prinda. Pur si simplu nu i-a placut lui sa creasca la noi... Kiwi a facut frunzulite noi si frumoase. Eu nu cred ca va face vreodata fructe dar macar va fi un arbore decorativ frumos :P
Smochinul in schimb e un rasfatat care da o gramada de semne bune. Singura lui problema e ca are coroana cam ciudata. Are crengile orientate ca si cum le-ar bate vantul foarte puternic. Sper ca in timp sa se indrepte.
Cam atat despre pomiisorii nostri. Vom reveni in episodul urmator cu o corespondenta despre floricele.