Flori de visin

Am facut o escala pe la oaza noastra verde, aseara, la intoarcerea in Bucuresti din vizita de weekend facuta la Moieciu. Ni s-a umplut inima de bucurie cand am vazut progresele pe care le face micul nostru colt de rai. Natura este pur si simplu incredibila iar noi interpretam exagerat fiecare semn de renastere pe care il observam.

Ni se pare ca fiecare planta comunica in felul ei cu noi. Stiu, e o mica doza de nebunie in afirmatia anterioara dar nu ma pot abtine sa ma conversez cu fiecare planta si am senzatia ca ele, la randul lor, imi vorbesc. E destul de greu de inteles dar zau daca nu gasesc o satisfactie infinita in fiecare muguras sau floricica noua pe care o observ. Tare mi-e teama ca vom ajunge sa facem naveta intr-acolo de la Bucuresti desi se dovedeste a fi destul de costisitor ( pe aceasta cale va mai spun ca urasc toate companiile petroliere care contribuie la pretul nesimtit al benzinei!).

A inflorit visinul. A facut una bucata floare, in semn de multumire ca l-am ales din cosul de la Praktiker si l-am adus in modesta noastra gradina. I-a luat-o inainte ciresului si statea mandru si pitic ( pentru ca e plantat de doar trei saptamani) si parca zambea. E ca si cand mi-ar fi spus "ia te uita de ce fapta mareata am fost eu in stare! nimeni n-a mai facut asa o floare pana acum! Si ne-am bucurat de parca ar fi avut intr-adevar 100% dreptate.  Plus ca mai are vreo doi muguri care stau si ei sa plezneasca si se uitau rotofei, direct in soare. Sau asa mi se parea mie ca v-am spus ca tind sa exagerez. Consortul a ras cand a vazut floricica alba si a decretat: "e bine! O sa mancam vreo doua visine anul acesta." Eu am ramas sa ma zgaiesc fermecata la micuta floare. Nu stiu daca am mentionat ca am o slabiciune pentru pomii infloriti, de aceea mi-a fost destul de greu sa ma misc de langa Visinila ( da, normal ca i-am pus si un nume)

Din vecinatatea lui, Ciresila ( in mod evident are si el un nume), isi intindea falnic coroana grozava pe care si-a format-o pana in al treilea an de viata. Si mugurii lui stau sa plezneasca si anul acesta promite sa infloreasca debordant, ca sa-i umileasca pe-astia mici si tupeisti din vecini, care au venit in gradina de trei spatamani, cu aere de supermarket in radacina. Sunt ferm convinsa ca anul asta vom manca cirese. Asta, bineinteles daca reusesc sa ma documentez suficient si sa fac toate chestiile importante privind crestearea, stropirea si ingrijirea unor pomi fructiferi. E clar, trebuie sa-mi scot carnetelul si sa ma apuc de luat notite de pe net. Cat de greu poate fi sa-i ingrijesti? Oricum ieri mi-am achizitionat var si printre alte pregatiri sper sa gasesc suficient timp sa-i rasfat inainte de Paste. Imi place cum arata pomii atunci cand sunt dati cu var. Dau un aspect de curatenie gradinii.

Am facut o inspectie scurta pe la cele mai proaspete achizitii sa vad cine, cate frunze a mai facut. Alunul nu da niciun semn. Cred ca a fost uscat de la bun inceput si va trebui sa-mi iau altul, pur si simplu. Oricum, pe lista mai figureaza un tei dar inca n-am observat tei de vanzare. Am avut unul adus de socrul meu dar a refuzat sa se prinda. Pur si simplu nu i-a placut lui sa creasca la noi... Kiwi a facut frunzulite noi si frumoase. Eu nu cred ca va face vreodata fructe dar macar va fi un arbore decorativ frumos :P

Smochinul in schimb e un rasfatat care da o gramada de semne bune. Singura lui problema e ca are coroana cam ciudata. Are crengile orientate ca si cum le-ar bate vantul foarte puternic. Sper ca in timp sa se indrepte.

Cam atat despre pomiisorii nostri. Vom reveni in episodul urmator cu o corespondenta despre floricele.

OO de tara

In ultimul timp v-am privat de vesti referitoare la poiata. Nu stiti ( pentru ca probabil nu v-am spus pana acum ) dar intentia ferma atunci cand am infiintat poiata a fost sa obtinem oua proaspete, de tara. E drept ca initial noi am cumparat  gaini de ferma, care nu aveau nimic in comun cu gainile de tara si care, colac peste pupaza nu-si vazusera "produsele" pana atunci pentru ca, nu-i asa, cum le ouau, erau repede stranse, prin metode industrializate sau cu mana, habar n-am. De ouat faceau oua dar au descoperit si cat de bune erau ouale cu pricina si au inceput sa le manance. Pe toate, de nu mai ramanea nimic. Am incercat fel de fel de metode de dezvatare, fara insa a avea succes. Drept pentru care, pe masura ce cresteau puii, gainile albe de ferma, fara educatie, au devenit ciorbita. In fond nu prea stiam nici ce varsta au asa ca si productia potentiala era puternic pusa la indoiala.

Astazi, puii de atunci s-au transformat in gaini, respectiv cocosi grasani, cu chef de harta. Totusi, de prin februarie au inceput productia iar saptamana trecuta am reusit sa strangem primul nostru carton cu oua de tara. Sunt mari, rosii, frumoase, perfecte as zice ( si probabil acum vorbeste mandria din mine.

In momentul de fata mai avem un efectiv de 20 de gaini. Am avut si vreo 8 cocosi, cu Milica noua. Dar a trebuit sa taiem din ei pentru ca se incaierau in asa hal incat ajunsesera sa se schilodeasca. Sa nu va inchiputi cumva ca n-am avut o strangere de inima. Ba da...chiar am incercat sa-i dam dar cumva toti vecinii nostri au din generatiile de pui de anul trecut o multime de cocosi.

Milica e neschimbat, e inca tartor si mai are in prezent doar vreo patru "tineri oponenti". Niciunul dintre ei n-a reusit insa sa-l dovedeasca si am mari indoieli ca o vor putea face pe viitor.

Poate doriti sa-i revedeti:

 Milica si cadanele

 Concurenta. Inca n-are nume dar cred ca va fi Bruce Lee datorita temperamentului violent

 Neste doamne in prim plan

Da, ele toate il iubesc doar pe Milica! Restul recurg la violente :P

Sa speram la mai bine

Am fost putin trista ca am dat gres cu rasadurile de rosii. Ce sa-i faci cand esti habarnist? Important e ca trebuie sa inveti din greseli. Asa si noi: ne straduim sa invatam din greseli si speram ca urmatoarele rasaduri vor ajunge mandre, sa faca legume proaspete si bune, direct in bataia vantului, in pamantul reavan din curte. Asa ca ne continuam incercarile.

La concurenta cu consortul am semnat si eu, in castronele de plastic cumparata din hypermarket ardei grasi, capia si gogosari. Si au rasarit. De rasarit, rasar, important e de acum inainte asa ca tineti-ne pumnii sa n-o mai comitem. Orice sfat e foooooaaarte bine venit.

Avem intrebari multe si speram sa gasim la voi, gradinari mai experimentati, raspunsuri la toate.

Asadar primele care-mi trec prin cap:

• Dupa ce au rasarit ( adica au scos putin capsorul din pamant) folia se indeparteaza? Eu am indepartat-o...
• Cat de des le udam dupa ce au rasarit? Cat de mult?

Inchei prin a va multumi anticipat pentru ajutor :)

Ce li s-a intamplat?

Va amintiti ca va spuneam datile trecute ca am achizitionat o minisera din Praktiker? Ei bine, consortul a pus seminte de rosii in ea. Si au crescut ele ca fetii frumosi, intr-o saptamana cat alte plante in sapte. Noi miercuri am plecat la tara si de miercuri pana duminica au stat neudate. Ieri seara cand am revenit, se pleostisera dar s-au facut mult, mult mai rau dupa ce le-am udat iar noi, ca niste novici in ale insamantatului, nu pricepem ce li s-a intamplat :( Poate ne ajutati cu un sfat...Ce le putem face? Le mai putem salva?

Am incercat sa le raresc, m-am gandit ca poate sunt prea dese. M-am gandit ca poate n-au avut prea multa lumina  au stat jos pe podea), s-au inaltat dupa ea si uite asa au ajuns sa fie prea inalte. Nu cred ca sunt gata de repicat pentru ca n-au decat un rand de frunzulite si stau acum toate triste si culcate la pamant. Mi-e mila de ele...

Oare unde am gresit?

Intinerire

Am aflat eu de la tata, nu stiu cand...,demult, ca vita de vie imbatraneste si ajunge un fel de arbust care mai face doar frunze in timp ce struguri face doar cand are chef si dispozitie. In primavara asta m-a lovit un gand genial: "vita asta de la bolta e de pe vremea bunicii sau cine poate stii, chiar a strabunicii consortului asa ca e musai si neaparat s-o intinerim, in asa fel incat sa se ocupe nu numai cu asigurarea umbrei ci sa faca si struguri. de masa, daca se poate!". Zis si facut. Am cumparat 5 butasi de vita si i-am plantat intre cele vechi. Geniala cum ma gasesc m-am gandit eu ca e musai ca pana se fac astia vite serioase ar trebui sa-i las totusi pe cei vechi ca sa ma asigur ca nu vom avea o bolta cheala si, implicit, nu vom ramane fara umbra cand o catadicsi Mr. Soare sa aduca temperaturi din alea serioase, de 30 de grade +. Asa ca va prezint mai jos "capodopera", prima in materie viticola:

In imagine un butas simpatic care va face struguri de masa, probabil albi :).

In imagine acelasi butas, de data asta cu protectie anticatel nemernic si nu numai

Pai? Nu va spuneam mai sus ca e nevoie de protectie anticatel? Si tineti cont ca in imaginea de mai sus e catelul cel cuminte

Pentru ca mai avem, desigur, si varianta de catel nemernic, caruia orice i-ai spune, i se pare ca bidoanele astea sunt jucariile lui iar plantele cele noi sunt pentru ascuns coltu' de paine la radacina lor.

Primii muguri

Si primele lucrari mai serioase. Foarte cald nu era ( vreo 9 grade cu indulgenta) dar ne-am incapatanat amandoi sa ne miscam infofoliti prin curte, cu scopul declarat de a realiza diverse. Hmmm, nu stiu cum se face dar parca ne-am responsabilizat putin in privinta gospodariei. Daca pana acum mi se parea un hobby distractiv acum, de cand nu mai e nimeni :( sa garanteze un back-up pentru lipsa noastra de prezenta, a devenit o chestie pe care o facem cu simtul raspunderii. Cel putin mie asa mi se pare...

Revenind la lucruri mai vesele, v-am povestit data trecuta despre noile plante pe care le-am adaugat colectiei din gradina noastra. Din toate tufele, respectiv copaceii, decat alunul nu da niciun semn. Sta acolo ca un popandau fara sa ne indice si noua intr-un fel sau altul daca s-a prins sau nu sau ce are de gand, dom'le?! Ce la noi in gradina e democratie si fiecare face ce vor mugurii lui?

Aceasta este una din cele doua proaspete magnolii. Cea veche are si ea mugurasi dar nu reusim sa ne dam seama inca daca vor binevoi sa apara si ceva boboci. E enervant mai ales ca a intrat in al treilea an, face frunze, a crescut dar nici nu viseaza de facut flori. E adevarat insa ca abia de curand i-am indepartat "invelisul" pentru iarna, asa ca poate se sesizeaza si ea sa faca macar o floare. Asa, din dragoste fata de stapani...:))

Mai sus este kiwi.Da, da, chiar o tufa sau copac ( inca nu ne-am lamurit pe deplin) care ar trebui sa faca intr-o buna zi ( sau intr-o alta lume :))) fructe de kiwi. Deocamdata a facut niste muguri verzi frumusei dar eu zic ca e bine. La achizitia lui i-am zis consortului ca asta o sa faca kiwi atunci cand imi voi vedea eu ceafa si nici acum nu-i dau mai multe sanse chiar daca a facut el mugurasi.

De anul asta avem si-un visin. Pare cam neserios asa, de felul lui, dar trebuie sa-i acordam o sansa. Judecand dupa faptul ca, fratele lui, ciresul a facut anul trecut o suma de doua (2) cirese, cred ca vom ajunge sa mancam visine peste vreo cativa ani. Dar speranta moare ultima. Cel putin va face umbra :P

In incheiere va oferim o avanpremiera la reportajul in exclusivitate din poiata. Ramaneti cu noi pentru mai multe detalii.

Vine, vine primavara...

Judecand dupa caldura de afara a si venit. Singura problema e ca suntem legati de birou pana la terminarea programului, ceea ce e chiar nasol pentru ca as sta in gradina zi lumina. Ma consolez totusi ca poate se mareste ziua si ajungem si noi macar o seara in timpul saptamanii.

Oricum, anul asta n-a inceput foarte bine pentru noi si am ramas singuri sa ne descurcam cu gradina. Pana acum de legume se ocupau socrul si sotul meu. Acum se va ocupa exclusiv sotul meu si...vom vedea ce iese :( Din pacate nu prea avem alta solutie.

Asadar, fruntea sus si tot inainte. Am inceput prin plantari intensive:

1. Incercam sa intinerim vita de vie de la bolta. Cea veche e de pe vremea bunicilor si e un soi comun care face struguri doar cand are chef. Asa ca am facut o incursiune in Practiker si am lasat vreo 250 de RON pe diverse. Printre diverse s-au regasit 5 butasi de vita, unii de masa altii de vin.


2. Am facut ceea ce vroiam de mult sa fac: am pus bulbi de flori pe langa aleea care duce de la poarta la intrarea in casa. Am plantat Canna si gladiole si inca ceva dar am uitat care e numele florii.


3. Am tuns un pomisor ( tufa ) al carui nume nu-l stiu dar face niste flori rosii sau roz si se regaseste prin toate parcurile.


4. Am plantat si o Clematis


5. Am achizitionat doi noi trandafiri cataratori dar n-am apucat sa-i plantez si cred ca nu-i nicio problema avand in vedere ca sunt in ambalajul lor, intr-o incapere rece.


6. Sotul meu si-a cumparat minisera si si-a pus seminte de rosii. Acum le supravegheaza indeaproape si le-a adus chiar la Bucuresti ca sa fie sigur ca ies :)))


7. Am cumparat urmatorii pomi/tufe : visin, alun, kiwi ( :P) si smochin, pe care i-am si plantat. Promit sa pun poze cu primele alune, kiwi si smochine imediat ce se coc :P


8. Am mai luat si am mai plantat doua magnolii. Cand vad magnolii imi pierd uzul ratiunii. Prima plantata a intrat in al treilea an, are mugurasi si ar fi cazul sa puna mana sa infloreasca. Altfel ne suparam.

Eeeeee, si am mai plantat cu "gradinarul" meu si ceapa, de doua feluri, salata, morcovi si ridichi dar n-am anticipat un element de altfel esential. Mai tineti minte puii aceia dragalasi de anul trecut? Ei bine acum s-au transformat in gaini respectiv 8 bucati cocosi. Nu vreti sa stiti ce "fericit" e Milica din cauza ca are concurenta. Gainile astea si cocosii refuza categoric sa stea unde e locul lor, adica in poiata si sar gardul de zici ca sunt campioni la sportul asta si se opresc fix in semanaturile noastre. E un razboi continuu acolo. Asa ca Dumnezeu cu mila. Oricum ne gandim serios sa le taim aripile si, odata cu ele, elanul. Am vrut sa facem asta aseara dar n-am mai avut timp.

Pe data viitoare :)